Născută în orașul Elissa din nordul Asiei Mici, în secolul al IX-lea, Sfânta Teodora a fost crescută și educată la Constantinopol, fiind deosebit de frumoasă. I-a devenit soție împăratului Teofil, la un an după ce acesta a preluat conducerea Bizanțului, iar căsnicia lor a fost umbrită de faptul că împăratul era eretic și interzicea închinarea la sfintele icoane.

După moartea acestuia, Sfânta Teodora a adunat un sobor de sfinți preoți și a adus icoanele în Biserică. Mai mult, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a salva sufletul soțului ei, făcând multe rugăciuni ca să fie izbăvit de chinurile veșnice. Lăsând împărăția fiului ei, Mihail, după ce și-a petrecut viața mărturisind dragostea de Dumnezeu și făcând fapte bune, și-a dat sufletul, trecând la cele veșnice.