Anii de conviețuire fără harul lui Hristos își pun amprenta pe noua familie

Căsătorie

Anii de conviețuire fără harul lui Hristos își pun amprenta pe noua familie

Tot ceea ce uneşte Hristos, prin binecuvântarea ce se pogoară în viaţa omului, stârneşte invidia şi furia celui care desparte, a diavolului, care nu-şi găseşte liniştea până când nu intră în viaţa omului să-l dezbine şi să-l ducă spre pierzare. Începe să prezinte mult mai accentuat diferenţele dintre cei doi, îi face să le creadă de nedepăşit, încearcă să minimalizeze importanţa prezenţei în viaţa lor a unui duhovnic. 

În zilele noastre se constată o adâncă criză în ceea ce priveşte căsătoria. Tinerii preferă o viaţă uşoară, plină de plăceri, fără obligaţiile care ar decurge dintr-o relaţie consfinţită prin cununie. Mai mult, în fiecare an au loc mai mult de 3000 de divorţuri (în Grecia).

Iată un caz foarte grăitor. Doi tineri au mers la duhovnicul lor pentru a discuta anumite probleme care apăruseră în viaţa lor de cuplu. Convieţuiau împreună necununaţi de zece ani. Duhovnicul i-a sfătuit să se spovedească, iar dacă simt că se iubesc cu adevărat, să se cunune cât mai curând posibil. Într-adevăr, la scurt timp s-au cununat şi-au dobândit un copil. Cu toate acestea, deşi se spovediseră şi primiseră Taina Cununiei, la şase luni după naşterea copilului au divorţat.

În acest caz, desigur, nu Taina Cununiei, prin care se primeşte binecuvântarea lui Hristos şi prin care ei devin participanţi activi ai vieţii spirituale a Bisericii, a dus la despărţirea lor. Merită să analizăm această temă, care preocupă mii de tineri în zilele noastre şi să desluşim adevăratele motive ale divorţului lor.

În primul rând, tot ceea ce uneşte Hristos, prin binecuvântarea ce se pogoară în viaţa omului, stârneşte invidia şi furia celui care desparte, a diavolului, care nu-şi găseşte liniştea până când nu intră în viaţa omului să-l dezbine şi să-l ducă spre pierzare. Începe să prezinte mult mai accentuat diferenţele dintre cei doi, îi face să le creadă de nedepăşit, încearcă să minimalizeze importanţa prezenţei în viaţa lor a unui duhovnic. Îi face să nu mai fie sinceri până la capăt, unul faţă de celălalt. Alungă smerenia şi jertfelnicia, stingând încet-încet flacăra iubirii de la început.

În al doilea rând, atunci când în căsnicie apar copiii, cresc obligaţiile şi sarcinile celor doi părinţi. Neobişnuiţi cu aceste noi constrângeri, cel viclean le sugerează gânduri despre starea lor de dinainte, când erau liberi, fără obligaţii, făceau ce doreau cu timpul lor liber, nu aveau cine ştie ce griji materiale, sprijinindu-se mereu pe portofelul părinţilor. Acest mod superficial de gândire duce la conflicte interne şi reproşuri. Sunt vulnerabili şi din cauza stării de păcătoşenie, provocată de trăirea anterioară de cununie, intervine plafonarea şi inevitabil ajung la divorţ.

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 96-97)