În Vechiul Testament, proorocul Ilie învie pe fiul văduvei din Sarepta (3 Regi 17,21-22) iar un om este înviat prin simpla atingere de oasele proorocului Elisei (4 Regi 13,21). La Schimbarea la Faţă a Domnului pe muntele Tabor s-au arătat Moise şi Ilie de faţă cu trei martori: Apostolii Petru, Iacov şi Ioan (Luca 9,30- 32).

Alte apariţii:

În ceasul morţii Mântuitorului, repausații înviaţi propovăduiau Învierea lui Hristos. După cuvintele Evanghelistului Matei (Matei 27, 52), vedem că cei înviaţi erau sfinţi şi că numărul lor era mare.

Unii din vechii Părinţi ai Bisericii presupuneau că înviaţii din acel timp erau patriarhi şi prooroci, cu deosebire cei ce se găseau în înrudire de sânge Iisus Hristos, precum: Avraam, David, sau cei ce-i slujesc drept simbol precum: Iov, Melchisedec şi alţii.

Alţii, cugetând că cei ce muriseră de mult timp n-ar fi putut fi recunoscuţi, presupuneau că sfinţii înviaţi erau din numărul celor ce muriseră mai de curând, precum: Simeon, Ana proorocița, Iosif şi alţii. La aceasta putem adăuga faptul că înviaţii erau dintre cei ce erau îngropaţi în împrejurimile Ierusalimu­lui, căci, după Tradiţie, pietrele unde se găseau mormin­tele s-au despicat numai aproape de Ierusalim.

Sfântul Apostol Petru, la rugăciunea văduvelor întristate din Ioppe, a înviat pe binefăcătoarea lor. (...)

Atunci Toma, mulţumind lui Dumnezeu, le dădu Botezul celor doi fraţi şi-i învăţă credinţa creştină. Iar înviatul îşi pregăti şi sieşi, prin multe milostenii, o locuinţă veşnică în ceruri.

Morţii răspundeau la întrebările ce le punea Sfântul Macarie Egipteanul când o cerea credința sau fericirea celor ce sufereau pe nedrept. (...)

Sfântul Grigorie, Papa Romei, istorisi despre apariţia unui păcătos din iad.. (...)

Repausaţii veneau adeseori din iad, plângandu-se de starea lor şi rugând pe cei vii cărora li se arătau în mod simţit, să le vină în ajutor. Aceste apariţii nu erau nicidecum o nălucire a simţurilor, căci atunci când cei vii înălţau lui Dumnezeu rugăciuni spre pomenirea celor adormiţi, aceştia după un timp oarecare se arătau din nou tot aceloraşi pentru a le comunica îmbunătăţirea stării lor.

La 22 octombrie, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte pomenirea celor şapte tineri din Efes, înviaţi după 372 ani de la moartea lor, pentru ai convinge pe cei ce nu credeau în învierea morţilor şi în răsplătirea după fapte. (...)

Avva Milichie, trecând printr-un loc oarecare, văzu un călugăr ce fusese prins şi învinovăţit de ucidere. Bătrânul se apropie şi aflând că fratele este învinuit întrebă pe cei ce-l prinseseră, unde era cel ucis iar aceştia i-l arătară. Bătrânul veni lângă trup şi porunci celor de faţă să se roage. Apoi el își ridică mâinile spre cer şi cel mort se sculă. Avva întrebă în faţa tuturor şi cel mort răspunse:

- „M-am dus în cutare loc şi am dat bani unui om, care m-a apucat şi m-a sugrumat; apoi a ridicat trupul meu şi l-a aruncat în mănăstirea lui Avva. Însă vă rog, luaţi îndărăt banii ce i-am dat şi-i daţi copiilor mei". Atunci bătrânul îi zise:

- „Mergi şi dormi în pace până ce Domnul te va ridica din morţi" (Istorisire a vieţii Sfântului și evlaviosului părinte Avva Milichie). (...)

În biografia ieromonahului Anichit se găseş­te următoarea istorisire: Anichit (prinţul Serghei Şahmatov în lume) aflând că evlavioasa sa mamă este pe moarte, se duse la ea pentru a-şi lua rămas bun şi a-i cere binecuvântarea părintească pentru a se face călugăr; însă găsind-o neînsufleţită el plânse cu amar, mâhnindu-se că n-a putut căpăta binecuvântarea sa. Pe când era cufundat într-un somn uşor, ea i se arătă cu o faţă veselă şi zise: a binecuvânta ar fi prea mult; a îngădui, se poate” (Viaţa şi lucrările ieromonahului Anichit).

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă–Neamț, 2010, pp. 96-114)