Deși nu au fost menționate în Faptele Sfinților Apostoli, călătoriile misionare ale Sfântului Apostol Andrei sunt cunoscute credincioșilor ortodocși din mai multe relatări ale Sfinților Părinți. Eusebiu de Cezareea, preluând o tradiție de la Origen (Istoria Bisericească III, 1), numește Sciția drept principalul loc al misiunii sale, iar Sfântul Grigorie de Nazianz (în Cuvântarea a 33-a) menționează Epirul. Fericitul Ieronim în Epistola către Marcel pomenește Ahaia, iar Teodoret al Cyrului (în comentariul la Psalmul 116) amintește în mod general întreaga Eladă. În plus, Nichifor Calist Xantopoulos (Istoria Eclesiastică II, 39), bazându-se pe lucrări mai vechi (pe care nu le cunoaștem), afirmă că sfântul a predicat în Capadocia, Galatia și Bitinia, apoi în ținuturile sălbatice locuite de canibali și în pustiul Sciției, iar apoi în Bizanț, unde a hirotonit episcop pe Stahys, apoi a continuat predica în Tracia, Macedonia, Tesalia și, în sfârșit, în Ahaia.

Deasupra mormântului Sfântului Andrei izvorau mană și mir

Potrivit tradiției, martiriul Sfântului Andrei a avut loc în timpul domniei lui Nero, la 30 noiembrie în anul 60, el fiind sărbătorit în această zi atât în Răsărit, cât și în Apus. În Legenda Aurea, o lucrare compilată de episcopul genovez Iacob de Voragine (sec. XIII), se spune că Sfântul Andrei a fost pironit pe o cruce în formă de X (numită și saltiră sau crux decussata) din porunca lui Aegeas, guvernatorul orașului Patras, după ce a refuzat să jertfească zeilor și după ce i-a explicat acestuia înțelesul Jertfei lui Hristos pe Cruce. Deși era răstignit, sfântul a predicat în continuare poporului cuvintele Domnului, iar după două zile s-a coborât o lumină mare din cer, astfel încât nimeni nu a putut să vadă ce se întâmplă cu el timp de jumătate de oră. O dată cu lumina, și sufletul sfântului s-a suit la cer, iar Maximilla, soția lui Aegeas, care era deja creștină, a luat trupul apostolului și l-a îngropat cu cinste. Potrivit legendei, din mormântul Sfântului Andrei izvorau mană și mir frumos mirositor. În anii în care ieșea mană puțină, pământul rodea puțin, iar când mana venea din belșug, pământul rodea și el mult.

Drumuri lungi și sinuoase

Sfintele moaște ale celui întâi chemat dintre Apostoli au rămas la Patras până în 357, an în care împăratul Constanțiu II, fiul lui Constantin cel Mare, le-a luat și le-a și așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Acestea s-au păstrat întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul a ascultat rugămințile locuitorilor din Patras și le-a trimis, într-o raclă, capul sfântului. În 1453 Toma Paleologul, fratele ultimului împărat bizantin (Constantin IX), care ca despot al Moreei (peninsula Peloponez de azi) se refugiase la Roma din cauza pericolului turcesc, a luat moaștele sfântului din Patras (capul, un deget și o parte din cruce) și le-a dăruit papei Pius al II-lea, în amintirea faptului că Petru și Andrei au fost frați. Papa Pius al II-lea le-a primit, promițând să le trimită înapoi în Grecia, atunci când aceasta va fi eliberată de turci. Ele au fost păstrate o vreme în relicvariul catedralei din Pienza, iar mai târziu, în domul San Pietro din Roma.

O altă tradiție de origine italiană susține că imediat după cea de-a patra cruciadă, pe la anul 1208, cardinalul Petru din Capua a luat părțile din moaștele sfântului rămase la Constantinopol și le-a dus la Amalfi, în apropiere de Napoli, acestea fiind păstrate în domul San Andrea, unde o parte din ele se găsesc și azi. De aici, papa Pius al II-lea le-ar fi luat din cauza pericolului turcesc pe la anul 1460 și le-a dus în Catedrala San Pietro din Roma, lăsând în Amalfi numai câteva părticele. Tot în domul amalfitan se păstrează până azi sarcofagul în care se găseau moaștele sfântului.

În anul 1964, papa Paul al VI-lea a decis, în timpul celei de-a treia ședințe a Conciliului II Vatican, să ofere în dar bisericii din Patras capul sfântului, ca semn de dragoste frățească pentru Biserica Ortodoxă. Așa se face că racla cu capul Sfântului Andrei a revenit în orașul martiriului său, la 26 septembrie 1964. Doar o părticică din moaște a rămas în continuare în catedrala San Pietro din Roma.

Paralel cu aceste tradiții bisericești, mai există și alta potrivit căreia episcopul Acca din Hexam a adus în secolul VIII o părticică din moaștele Sfântului Andrei în Scoția. La scurt timp după aceasta, sfântul a devenit patronul spiritual al acestei țări. Moaștele lui au fost păstrate în catedrala din orașul St. Andrews până în timpul Reformei, când odată cu distrugerea catedralei au fost pierdute. În anii 1879 și 1969 au fost aduse de la Amalfi în Scoția alte părticele din moaștele sfântului, care se păstrează în Catedrala St. Mary din Edinburgh.

Alte locuri binecuvântate

Sfântul Andrei își continuă și azi misiunea apostolească prin sfintele sale moaște, care sunt cinstite de creștini în diferite părți ale lumii. În Răsărit, părticele din moaștele sfântului se găsesc în biserica Schitului „Sf. Andrei” de lângă Mănăstirea Vatoped, la Catedrala rusă din Celiabinsk (din 1884), la biserica din Gabrovo (Bulgaria), Biserica „Sf. Andrei” din Mesa Geitonia (Limassol - Cipru), la Tbilisi (Georgia), precum și în Cctedrala ortodoxă din Astana (Kazahstan).

În Apus, alte relicvarii cu moaștele sfântului se găsesc la Trier (Germania), la Mănăstirea Santa Chiara din Napoli, în biserica din Casino di Cicco Sant‘Apollinare (între Roma și Napoli), la bisericile poloneze „Sf. Andrei” din Varșovia și cea din Szaflary (lângă Cracovia), la biserica din Saint Lupicin (în Munții Jura, Franța), în biserica San Pedro de la Rua (Estella, Țara Bascilor), la Mehrba (Malta), iar din 2006, și în Catedrala catolică din Hong Kong. O mică părticică se găsește și în cea mai veche dintre cele trei biserici românești din Viena, ocrotită de Sfântul Apostol.

Patronul mai multor țări și orașe

Capul Sfântului Andrei de la Patras a fost adus în  România în 1996 la Iași și la Galați, astfel încât Sfântul Sinod a hotărât trecerea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, la data de 13 octombrie, a Aducerii Moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași. La acea vreme, IPS Nicodim, mitropolitul Patrasului, a dăruit părticele din prețuitul odor catedralelor din Galați și Constanța, unde acestea sunt cinstite în mod deosebit de credincioșii ortodocși români. O altă părticică se află spre cinstire la Catedrala Patriarhală din București.

Sfântul Apostol Andrei este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea Sfântului Andrei), al Spaniei, al Siciliei, al Greciei, al Rusiei și al țării noastre. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantova (Italia), Bordeaux (Franța), Brugge (Belgia), Patras (Grecia) și Galați.