(In. 20, 23) Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

Cine poate realiza cât de mult însemnă să fii capabil în firea omenească a Lui, încă amestecată în trup şi sânge, să se apropie de acea binecuvântată şi curată Fiinţă (care este Dumnezeu), va vedea limpede ce mare cinste este că harul Sfântului Duh s-a dăruit preoţilor. Prin ei, este săvârşită această lucrare împreună cu alta, nu mai mică ca aceasta, purtată pentru demnitatea şi mântuirea noastră. Pentru că locuitorii pământului, având viaţa lor în această lucrare, au fost încredinţaţi administrării lucrurilor cereşti şi au primit o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici măcar îngerilor sau arhanghelilor. Nu lor li s-a spus:Orice veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice veţi dezlega, va fi dezlegat (vezi și Matei 18, 18). Cei care sunt stăpâni pe pământ au într-adevăr puterea să lege, dar numai trupurile oamenilor.

Dar această putere de a lega (dată de Hristos – n.tr.) atinge cu adevărat sufletul şi ajunge până la cer. Ceea ce preoţii fac pe pământ, Dumnezeu aprobă în ceruri, adică stăpânul confirmă deciziile robilor Lui. Într-adevăr, El nu le-a dat nimic altceva decât întreaga putere a cerului, pentru că spune: Cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Ce altă putere poate fi mai mare ca aceasta?Tatăl a dat toată judecata Fiului (Ioan 5, 22). Dar eu văd că Fiul a pus totul în mâinile lor. Pentru că ei au fost ridicaţi la acest drept, ca şi cum ar fi fost deja mutaţi în cer şi ar fi depăşit natura umană şi ar fi fost eliberaţi de patimile trupești. Din nou, dacă un împărat acordă unuia dintre supuşii săi dreptul de a întemniţa şi de a elibera, acea persoană devine invidia și admiraţia oamenilor. Însă, deşi preotul a primit de la Dumnezeu o putere mult mai mare ca aceea, pentru că cerul este mai de preţ decât pământul, ca și sufletul decât trupul, unii oameni gândesc că au primit o cinste oarecare, încât îşi pot imagina pe oricine încredinţat cu ea, desconsiderând astfel darul. Dumnezeu să ne elibereze de o asemenea nebunie! Pentru că este absurd să dispreţuieşti această însemnată lucrare fără de care noi nu putem să atingem mântuirea sau nădejdea cea bună a lui Dumnezeu. Pentru că, dacă unulnu poate intra întru împărăţia cerurilor, doar dacă este născut din nou din apă şi din duh (vezi Ioan 3, 5) şi cine nu mănâncă trupul Domnului şi bea sângele Lui este exclus din viaţa cea veşnică (vezi Ioan 6, 53). Toate aceste lucruri nu se pot împlini prin nici o altă mijlocire decât prin mâinile lor sfinte (ale preoţilor, adică). Cum ar putea cineva să scape de focul Gheenei sau să câștige cununa rânduită lui fără ajutorul lor?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie 3. 5, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)