Noi totdeauna stăm cumva la suprafața cunoștinței de Dumnezeu, că nu poate om mărginit să cuprindă nemărginitul. Cred că v-am mai spus eu că Fericitul Augustin și-a propus să scrie o carte despre Dumnezeu. Și gândindu-se el la lucrul acesta, a văzut pe malul mării, când se plimba odată, un copil care a făcut o groapă în nisip și cu un vas ducea apă din mare în groapa din nisip. Și atunci Fericitul Augustin a avut un gând: uite, ce vrea copilul acesta să facă vreau și eu când vreau să scriu o carte despre Dumnezeu. N-am cum să scriu o carte despre Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu poate fi cuprins într-o carte. Așa este și când ne gândim la tainele mântuirii, la tainele Domnului Hristos: nu putem cuprinde nemărginitul în mărginit, oricât am vrea noi să cunoaștem, trebuie să fii nemărginit ca să cuprinzi nemărginitul.

Poți să te apropii de om fără să te apropii de Dumnezeu. Dar dacă te apropii de Dumnezeu sigur te apropii și de om, pentru că știi că omul este purtător al chipului lui Dumnezeu și din considerente de felul acesta, că știi că Dumnezeu l-a pus pe om în fața ta ca să-I slujești prin om lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 53)