Frumusețea vieții, cu minunățiile ei, este incertă! Și podoaba caselor, umbră care trece.

Căci cerul și pământul vor trece, toate spre pieire se îndreaptă. „Ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul”, ca să facă milă cu ei pururea. Astfel, mare fiind mângâierea nădăjduită de aceștia, îi îndeamnă pe ei dumnezeiescul cuvânt, zicând: „Cei ce vă temeți de Domnul așteptați mila Lui și nu vă abateți, ca să nu cădeți”.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 111)