Ați făcut ceva în privința condamnaților din închisori? Cum apreciați eficiența misiunilor în închisori?

Maica Siluana: Păi… dar ce sunt eu? Slavă Domnului că nu sunt angajată la vreo firmă de asta de fapte bune ca să mi se măsoare eficiența! Pe calea aceasta nu se poate măsura nimic! La început, când pornești pe drumul acesta de a împărtăși bucuria că Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, parcă numeri, socotești, te îngrijorezi: uite cutare face, cutare nu face… Dar repede te dezveți de asta. Avem copii care vin la biserică de la trei ani până nouă. La nouă ani nu mai vin. Unde îi e bucuria pe care o avea când avea trei ani? Nu mai e. A trecut. Nu e a noastră socoteala, nu e a noastră lucrarea, nu e a noastră eficiența. Dumnezeu știe. Și ai momente de cădere în care totul îți pare zadarnic. Ei, într-un moment din acesta a venit Înaltul Serafim la noi la Centru și îi spuneam că așa aș vrea să mă duc la pustie. Știți că, soțiile, când nu mai pot îndura crucea căsniciei, spun: „Mă duc la mama!“. Hmm, maică-sa nici n-o primește, dar zice și ea așa, să scape. Iar călugării, când nu mai pot, zic: „Mă duc la pustie!“. Care pustie? Ce, pustia te primește așa cu una cu două?! Și eram așa căzută și Înalt Prea Sfințitul a zis: „Niciodată să nu socotim“. Dumnezeu socotește, Dumnezeu știe care este eficiența. Nu există gest de dragoste fără eficiență. O privire, o auzire, un zâmbet, poate să fie mântuitor. Nu știm noi. Nu știm dacă el nu se ridică în momentul morții printr-un zâmbet.