Lacrimile la rugăciune sunt senmnul neîndoielnic al sincerităţii profunde şi al zdrobirii inimii celui ce se roagă. Dar, încuviinţând acest simţământ de înduioşare sufletească a celor ce stau la rugăciune, sfântul, totuşi, consideră necesar să remarce că tot este mai bine să înăbuşim lacrimile, mai ales când stăm în biserică.

- Lacrimile vărsate în timpul rugăciunii şi în biserică, şi acasă sunt binefăcătoare dar nu trebuie să le arătăm. Aceste mărgăritare duhovniceşti, din cauză că sunt arătate, se întunecă... şi îşi pierd strălucirea şi valoarea lor. Dar este mai bine să vărsăm lacrimi acasă, iar în biserică să ascundem lacrimile, lăsând în inimă starea cea plângătoare... sau duhul umilit şi inima înfrântă... Şi întotdeauna să vă străduiţi să faceţi aşa.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 29)