Când ne îmbrăcăm cu toate armele lui Dumnezeu, le izbândim pe toate; şi chiar foarte uşor. Toate sunt uşoare când pătrundem în harul dumnezeiesc. Atunci suntem mai liberi, mai puternici. Ne ocroteşte harul dumnezeiesc. Dacă ne luptăm, dacă ne îndrăgostim de Hristos, atunci dobândim harul dumnezeiesc. Întrarmaţi cu harul dumnezeiesc, nu întâmpinăm nicio primejdie, iar diavolul ne vede şi pleacă.

Şi eu, sărmanul, smeritul, de mic aşa lucrez şi am o mică experienţă. Nu voiam să iau seama la curse, le treceam cu vederea. La început, însă, am pornit altfel. Mă întindeam jos şi ziceam că sunt mort. Mă sileam pe sine-mi cu siluirea morţii. Veneau dracii şi, cuprins de frică, ziceam: „Ţine pomenirea morţii mereu, ţine pomenirea iadului”. Le-am părăsit. Le-am trăit şi pe ele. Bune sunt şi acelea pentru începători. Dar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire (I Ioan 4, 18).

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 249-250)