După cum naşterea unui copil pe acest pământ este o taină mare, este o bucurie mare, atât pe pământ cât şi în ceruri, la fel şi nenaşterea unui copil sau uciderea lui este durere foarte mare mai ales în ceruri, dacă pe pământ oamenii nu coştientizează ce act mare refuză să facă.

Prin această infidelitate şi egoism omul refuză să înmulţească neamul omenesc pe pământ şi, de ce nu, sfinţii în ceruri, deoarece un copil avortat ar fi putut ajunge un sfânt înaintea lui Dumnezeu dacă se năştea pe pământ. Când ai avortat un copil, trebuie să conştientizezi că poate ai avortat un mare om de ştiinţă, un profesor, un preot, un ministru, un medic… un sfânt.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfătuiri duhovnicești – repere morale pentru o viață practică creștin – ortodoxă, Sfânta Mănăstire Lainici, 2004, p. 48)