Prin această poruncă se vorbeşte de uciderea sufletească si trupească, adică, dacă sfătuieşti pe aproapele să curvească sau să ucidă, sau alt păcat să facă, sau l-ai însoţit sau l-ai ajutat la aceasta, te socoteşti ucigător fratelui tău, duhovniceşte.

Iar despre trup spune: dacă ai ucis pe cineva, sau ai cugetat ca să ucizi, dar vremea şi locul nu te-au înlesnit; dacă ai vrajbă și dorinţă de răzbunare, sau l-ai înjurat, sau l-ai pălmuit, sau l-ai bătut şi nu l-ai iertat pe vrăjmaşul tău, sau nu ai cerut iertare de la acela pe care l-ai păgubit şi să plăteşti paguba pe care i-ai făcut-o, sau de-ai bătut muiere şi a lepădat pruncul, sau dacă muierea fiind însărcinată a luat buruieni ca să ucidă pruncul, sau a luat ca să nu rămână însărcinată. Toate acestea şi alte asemenea se socotesc ucideri şi greu se canonisesc.

(Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 341)