Un om oarecare, vrând a se lepăda de lume, a venit către un stareţ mare şi i-a zis lui: „Voiesc să mă fac călugăr". Răspuns-a bătrânul: „De voieşti, du-te de te leapădă de toate ale lumii şi, venind, şezi în chilia ta". Şi, ducându-se, a dat cele ce avea, oprind la sine o sută de monede. Şi a venit către bătrân, şi i-a zis lui bătrânul: „Nu poţi să te faci călu­găr". Iar el i-a zis: „Ba pot". Răspuns-a bătrâ­nul: „Du-te şi şezi în chilia ta". Deci s-a dus şi a şezut; şi, şezând el aşa, i-au zis gânduri­le: „Uşa este veche, drept care este trebuinţă de a fi schimbată". Şi, venind, a zis bătrânu­lui: „Părinte, gândurile îmi zic că uşa este veche şi trebuie schimbată". Zis-a lui bătrâ­nul: „Nu te-ai lepădat; du-te de te leapădă, şi atunci, venind, şezi aici". Iar el, ducându-se, a dat nouăzeci de monede şi, întorcându-se, a zis bătrânului: „Iată, m-am lepădat". Şi poruncind bătrânul, ducându-se, s-a aşezat în chilie. Iar după ce s-a aşezat, i-au zis lui iarăşi gândurile: „Toate sunt vechi pe aici, şi locul este pustiu, şi vine leul şi mă mănân­că". Şi, ducându-se către bătrânul, i-au zis lui gândurile, iar bătrânul a zis lui: „Tu zi gândurilor: «Eu aştept ca toate să vină asu­pra mea: să cadă chilia şi leul să vină şi să mă mănânce, ca mai degrab să mă izbăvesc». Acestea dar zi gândurilor, şi du-te de şezi în chilie şi te roagă lui Dumnezeu adeseori, de nimic spăimântându-te sau îngrijindu-te". Şi, făcând aşa, fratele s-a odihnit (Banii şi celelalte materii de care se ataşează omul îi dau acestuia nesiguranţă, indiferent de mulţimea sau puţi­nătatea lor. Bătrânul îndeamnă deci la lipsa temerii şi a gri­jii pentru cele din jur, şi la aflarea fricii lui Dumnezeu, care aduce sufletului odihnă de tirania gândurilor mincinoase).

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 87)