Unii dintre bogătași își scuturau cu fală pungile. Alții strigau în gura mare ce sume au de gând să lase pentru mănăstire. Doar o bătrână amărâtă și bolnavă stătea deoparte și îi urmărea. Ar fi dorit și ea să dea măcar ceva-ceva pentru locașul sfânt, dar nu avea nici bani, nici aur, nici mătăsuri. Tocmai atunci, un car încărcat cu de toate s-a apropiat de locul unde stătea ea. Stăpânul carului lovea cu biciul boii care se opinteau să urce dealul. Ei însă erau lihniți de foame și de sete. Nu mai aveau putere să ducă cele adunate pentru mănăstire. În fața porții, s-au împleticit și au căzut cu botul în țărână. Înfuriat, stăpânul a prins a-i bate și mai tare.

– Încetează! l-a oprit bătrâna. Nu vezi că au nevoie de odihnă?

Luptând cu propriile slăbiciuni, ea a dat fuga la izvor și le-a adus puțină apă, apoi a rupt un braț de iarbă proaspătă și l-a pus cu grijă în fața bietelor animale.

A doua zi, când îngerii au dezvelit placa de marmură cu cei mai importanți ctitori ai mănăstirii, în capul listei era dăltuit numele acelei bătrâne.

Într-un episod relatat în Biblie, se spune că Iisus Hristos stătea cu ucenicii Săi în preajma unui templu, nu departe de cutia pentru daruri în care oamenii puneau bani, fiecare după putința sa. Bogații aruncau cu îngâmfare monedele de aur, făcând-o pe grozavii, ca oamenii să-i vadă și să-i considere miloși. Într-un târziu, de urnă s-a apropiat o văduvă săracă și a lăsat în ea doar doi bănuți. Mântuitorul a văzut-o și a rostit:

– Vedeți? Această văduvă a pus în cutia darurilor mai mult decât toți bogații împreună.

– Cum așa?, s-a mirat unul dintre ucenici. Doar am văzut cu toții că avea în palmă numai doi bănuți.

Învățătorul a surâs și a răspuns:

– Adevărat vă spun, că toți ceilalți au dat din ceea ce aveau în plus, iar dânsa – din sărăcia sa. Ea a aruncat în cutie tot ce avea, toată averea sa…

Mulți se vor întreba:

– Chiar nu contează cât dai, cât bine faci?

Contează, fără îndoială. Numai că binele făcut din interes nu este milostenie. Bogatul care face spectacol din pomana sa insultă bunul simț.

(Aurelian Silvestru, Copiii cerului, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 25-26)