Doamne, de Te-am primi să Te naşti

la noi în colind,

N-ar mai umbla Copila gingaşă,

ce ne e Mamă şi nouă,

prin nopţi depresive

cu mese bogate,

prin zgomot de obsesii

la vestimentaţie şi magie,

prin nopţi de vopsele şi sonorităţi,

prin nopţi fără stele

şi cântece îngereşti!

Doamne, de Te-am primi să Te naşti

la noi în colind,

Ne-am bucura de gânguritul Tău,

Şi n-am mai petrece Crăciunul

cu urări congelate şi băuturi alese,

ci doar Naşterea Ta!

Apoi, Te-am înfăşa după prima Ta băiţă,

în licăr de irişi,

din ochii înduioşaţi ai pruncilor noştri,

şi Te-am legăna la noi în colind,

,,lin şi iarăşi lin!”

Iar Copila gingaşă,

ar sta cu noi la masă,

La noi în colind!