Acest sfânt, trăgându-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a îmbrățișat, l-a hrănit, l-a văzut dezbrăcându-se de scutecele maicii sale și crescând în vârstă, l-a învățat Sfintele Scripturi, iar în urmă l-a câștigat și păstor al ei.

Când a îmbrățișat viața monahală și a dat dovadă de multă bărbăție în aducerea la îndeplinire a acestei filozofii practice, împotriva voinței lui a fost hirotonit preot și făcut igumen al mănăstirii. De atunci înainte el a urmărit cu și mai multă râvnă privegherea, postul și stăruința în rugăciune, încât a făcut și pe tatăl său să îmbrace haina monahală. Și astfel luând prilej, săvârșea milostenia cu amândouă mâinile, după cum zice proverbul.

Odată, pe când sfântul trecea printr-un loc strâmt și împărțea milostenie, i s-a arătat cineva care ținea în mâini o mare legătură plină cu galbeni și care i-a zis: ia aceasta și să o cheltuiești cu săracii. Și mâna aceluia se vedea ținând galbenii, iar la față era cu neputință de văzut cel ce îi întindea legătura cu bani. Cu acest fel de bunătăți era îmbogățit acest minunat părinte. Pentru aceasta, venind vremea când se căuta arhiereu pentru cetatea cea împărătească, prin hotărârea sfântului sinod și a împăratului, Sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. După aceea, ca și cum ar fi fost întraripat de puterea Duhului Sfânt, cu toate că trupul îi era bătrân, vizita toate bisericile orașului, cu toată râvna și cu rugăciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime; dădea cu îmbelșugare cele de nevoie clericilor și anagnoștilor celor lipsiți și mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu și cu milostenii. Și astfel făcându-se pricinuitor multora de mult bine și minuni prea mari săvârșind, la adânci bătrâneți, s-a mutat către Domnul.