Bine este a vărsa lacrimi înaintea lui Dumnezeu! Mare virtute şi mare nevoinţă sunt lacrimile. Martoră îmi este Sânta Evanghelie – că atunci când Mântuitorul a fost vândut iudeilor, Petru cu jurământ s-a lepădat întreit de El mai înainte de a cânta cocoşul. «Iar Domnul, întorcându-se, a căutat spre Petru. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui că: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind Petru,a plâns cu amar» (Lc. 22, 61-62). Iată lacrimile! Priveşte ce nelegiuire au şters! Ce e mai rău decât a te lepăda de trei ori cu jurământ de Stăpânul tău? Şi o astfel de nelegiuire au şters-o lacrimile. Vezi ce putere au ele?! Dar asta spre a noastră învăţătură s-a scris, ca urmându-i să meştenim viaţa veşnică.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, p. 128-129)