Noi, astăzi nu avem totdeauna conştiinţa aceasta, noi, care cumpărăm pâine, o luăm gata, n-avem conştiinţa ostenelii pe care o face omul până când ajunge să aibă pâinea pe masă. Or, Domnul Hristos, când a binecuvântat pâinile, a binecuvântat toată osteneala, toată munca. Şi munca pe care o face omul când pregăteşte pământul, şi munca pe care o face când seamănă, şi munca pe care o face când pliveşte holda, munca pe care o face când seceră, munca pe care o face când macină, munca pe care o face când plămădeşte aluatul, munca pe care o face când arde cuptorul, când pune pâinea în cuptor, când o scoate din cuptor şi o lasă după aceea să se ducă la Dumnezeu.

Când eram eu copil, era o vorbă că nu-i voie să te atingi de pâine şi să mănânci pâine înainte de a se duce la Dumnezeu. De ce? Pentru că oamenii aveau conştiinţa aceasta că pâinea n-o realizează omul din puterea lui, ci pâinea o realizează omul şi din puterea lui şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Or, gânduri de felul acesta nu mai sunt şi pentru că s-a schimbat foarte mult viaţa oamenilor şi faţa societăţii, pentru că sunt alte condiţii.

Or, omul acela care îşi pregăteşte el pâinea, care ajunge el să aibă pâinea pe masă ştie că în pâine se întâlneşte lucrarea omului cu binecuvântarea Domnului. Aşa că oamenii din vremea noastră, tinerii noştri, trebuie educaţi în sensul acesta că munca este o datorie, că nu-i voie să stai fără muncă. Că fiecare dintre noi trebuie să oferim ceva lui Dumnezeu din partea noastră, ca Dumnezeu, cu ceea ce oferim noi să lucreze pentru alţii şi să primească ceea ce oferim noi.

(Întâmpinări, Interviuri cu Părintele Teofil Părăian, realizate de Sabin Vodă, Editua Sophia, București, 2000, pp. 18-19)