Dacă omul se naşte ca să sufere şi dacă toţi oamenii suferă, suferinţa noastră trebuie să o înţelegem, mai întâi de toate, ca o legătură puternică stabilită între oameni. Toate acele inimi, care sunt în stare să compătimească cu suferinţa, sunt toţi acei care ştiu să amestece lacrimile lor cu ale oamenilor, toţi aceia care pot şi ştiu să iubească omul, toţi aceia care înţeleg pe cei care suferă, pentru că ei înşişi au suferit. Numai infirmiera care a fost bolnavă va înţelege durerile bolnavilor şi va şti să le aline. Numai săracul inţelege suferinţa flămândului. Numai o mamă îndoliată va înţelege doliul tuturor mamelor. Numai păcătosul întors la Dumnezeu va fi un bun apostol al mântuirii păcătoşilor. Toţi aceştia sunt izbăvitorii de suferinţe ai tuturor oamenilor ameninţaţi să se piardă în acest fluviu universal de dureri, deasupra căruia pluteşte omenirea.