Prin slujirea lui Dumnezeu trăieşti în Rai. Îndată ce-L cunoşti şi-L iubeşti pe Hristos, trăieşti în Rai. Hristos este Raiul. Raiul începe de aici. Biserica este Raiul pământesc, aidoma cu cel ceresc. Raiul, care este în cer, acelaşi este şi aici pe pământ. În el toate sufletele sunt una, precum Sfânta Treime este trei Persoane, Care sunt însă unite şi astfel sunt una. Întâia noastră grijă este să ne dăruim lui Hristos şi să ne unim cu Biserica.

Dacă intrăm în iubirea lui Hristos, intrăm în Biserică. Dacă nu intrăm în Biserică, dacă nu devenim una cu cea de aici, cu Biserica pământească, există teama că o vom pierde şi pe cea cerească. Şi când spunem cerească, să nu socotiţi că vom afla în cealaltă viaţă grădini cu flori, munţi, ape şi păsări. Nu sunt acolo frumuseţile pământeşti; este altceva, ceva mult mai înalt. Dar pentru a ajunge la acel altceva, trebuie să trecem prin acestea, prin pământeştile privelişti şi frumuseţi.

Cel care-L trăieşte pe Hristos se face una cu El, cu Biserica Lui. Trăieşte o nebunie! Această viaţă este diferită de viaţa celorlalţi oameni. Este bucurie, este lumină, este fericire, este înălţare. Aceasta este viaţa Bisericii, viaţa Evangheliei, Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. Înlăuntrul nostru vine Hristos, iar noi suntem înlăuntrul Lui. Se întâmplă ca şi cu o bucată de fier care, aşezat în foc, devine foc şi lumină. Scos afară din foc, este iarăşi fier întunecat, întuneric.

În Biserică se săvârşeşte dumnezeiasca împreunare, devenim îndumnezeiţi. Când suntem cu Hristos, suntem în lumină, iar când trăim în lumină, acolo nu există întuneric. Lumina, însă, nu este veşnică; de noi depinde. Se întâmplă ca şi cu fierul, care în afara focului devine întunecat. Întunericul şi lumina nu pot vieţui împreună. Niciodată nu putem avea întuneric şi lumină în acelaşi timp. Ori lumină, ori întuneric. Când aprinzi lumina, se mistuie întunericul.

(Părintele Porfirie, Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 154-156)