Creştinii ortodocşi trăiesc astăzi într-una din marile perioade decisive din istoria Bisericii lui Hristos. Duşmanul mântuirii omului, diavolul, atacă pe toate fronturile şi se străduieşte din toate puterile să-i abată pe credincioşi de la calea mântuirii arătată de Biserică, încercând chiar, în ciuda profeţiei Mântuitorului (Mat. 16, 18), să cucerească însăşi Biserica, să convertească însăşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie “ecumenică” care să se pregătească pentru venirea alesului său, Antihristul, marele conducător mondial al zilelor de pe urmă.

Ceea ce ştim e că această încercare a lui Satan va eşua; Biserica va fi Mireasa lui Hristos până la sfârşitul lumii, întâmpinându-L pe Hristos, Mirele său, la a Doua Sa Venire, curată, neîntinată de vreo unire adulteră cu apostazia acestor vremi. Dar marea problemă a vremurilor noastre, a tuturor creştinilor ortodocşi, este una de importanţă capitală: Biserica va rămâne, dar câţi dintre noi vor rămâne în ea şi cum, cum vom reuşi să nu ne lăsăm vătămaţi de violentele încercări ale diavolului de a ne depărta din ea?

 

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 35-36)