Două mii de credincioşi, dar şi membri ai autorităţilor locale şi judeţene au luat parte la acest eveniment, aşteptând să se închine în altarul bisericii. Tradiţionalei primiri în sunet de clopot i-a urmat slujba de sfinţire, prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir şi prin stropire cu apă sfinţită, mai întâi la exterior şi continuând în interior cu târnosirea Sfintei Mese şi a veşmântului iconografic al locaşului de cult.

Slujba de sfinţire a fost urmată de Sfânta Liturghie, săvârşită pe un podium special amenajat în vecinătatea noii biserici. Alături de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, din soborul slujitor au mai făcut parte Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Episcop Macarie al Europei de Nord, şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, răspunsurile liturgice fiind date de câţiva elevi şi absolvenţi ai Seminarului „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ.

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Pimen a explicat pericopa evanghelică a zilei, arătând că „diavolul îl ispiteşte pe om şi, totuşi, Dumnezeu îngăduie acest lucru pentru a arăta, pe de o parte, neputinţa diavolului, pentru că el a fost scos din acest copil, iar pe de altă parte, puterea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu […]. Vedem, de asemenea, cât de importantă este rugăciunea, credinţa pe care o avem fiecare în dar de la Dumnezeu şi pe care trebuie să o sporim prin faptele cele bune, dar mai ales prin cercetarea Sfintei Biserici în zilele de sărbătoare şi în duminici“.

La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan a subliniat importanţa credinţei, a postului şi a rugăciunii - adevărate „izvoare de putere“ pentru fiecare creştin: „În această strădanie a noastră, de a împlini poruncile lui Dumnezeu, avem, pe de o parte, cuvintele Domnului Hristos din Evanghelie, iar pe de altă parte, ale Sfântului Apostol Pavel, din Apostolul care s-a citit. Şi Domnul Hristos ne spune, ne arată care sunt armele prin care putem birui puterea potrivnicului. Credinţa, postul şi rugăciunea sunt izvoare de putere, prin care omul poate să lupte împotriva puterilor întunericului“.

Pentru efortul depus în timpul lucrărilor de construcţie a noii biserici, părintele Alexandru Argatu a primit din partea Înaltpreasfinţitului Teofan distincţia „Crucea Moldavă“, cea mai mare distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. La rândul său, acesta a mulţumit atât ierarhilor, cât şi credincioşilor care au ţinut să ia parte la acest eveniment - cunună a eforturilor, a muncii depuse de-a lungul ultimilor ani. De asemenea, ostenitorii care au sprijinit lucrările efectuate la „Icoana Veche“ au primit distincţii de vrednicie. Un alt moment special din cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonia întru ieromonah a ierodiaconului Macarie, egumenul Schitului Icoana Veche.

Schitul Icoana Veche - casă a nevoitorilor nemţeni

După cum a mărturisit, la finalul Sfintei Liturghii, arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, începuturile Schitului Icoana Veche urcă în istorie până în anul 1821, când monahii de la Mănăstirea Neamţ au îngropat în pădure icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, primită în dar de la împăraţii paleologi, împreună cu alte obiecte şi documente importante, din cauza Eteriei. Ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru păzirea odoarelor, călugării au construit un cerdac, pe locul unde a fost ascunsă icoana.

În anul 1924, monahul Gudiil Avăcăriţei i-a cerut stareţului Mănăstirii Neamţ să se retragă în pustietate, la „pridvorul“ înălţat în inima pădurii în urmă cu peste o sută de ani. După el, au ajuns aici alţi monahi şi, odată cu ei, credincioşi din diferite zone, pentru a le cere sfatul sau binecuvântarea, astfel încât a fost nevoie de construirea unor chilii în care aceştia să fie cazaţi. Din cauza faptului că terenul pe care au fost zidite chiliile şi modestul locaş de cult a început să se surpe, s-a hotărât mutarea schitului într-o poiană aflată la un kilometru şi jumătate mai sus, începând aici lucrările pentru construirea unui alt schit - Icoana Nouă. Cu toate acestea, au existat mereu monahi iubitori de linişte şi nevoinţă, astfel încât viaţa sihăstrească de la Icoana Veche nu a fost niciodată întreruptă.

După 1990, biserica schitului a fost refăcută, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Antonie cel Mare.

În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 2010, schitul de pe malul râului Nemţişor a ars în întregime, incendiul fiind provocat de un coş de fum deteriorat. Piatra de temelie pentru noua biserică a Schitului Icoana Veche a fost aşezată în urmă cu cinci ani, în data de 4 august 2012. Slujba de binecuvântare a locului şi de sfinţire a crucii pentru Altar a fost oficiată de IPS Teofan, alături de arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Manastirii Neamţ, şi ierod. Macarie, egumenul Schitului Icoana Veche.

Galeria FOTO completă din cadrul evenimentului, aici: Biserica schitului Icoana Veche a îmbrăcat veşmântul harului (galerie FOTO)