Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ (București, KM 0, Hram: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“; „Sfânta Cuvioasă Parascheva“) Pe temelia unei biserici din secolul al XV-lea, în 1705, Constantin Brâncoveanu dărâmă biserica veche și o reface. Sub îndrumarea arhitectului Veseleil au lucrat meșterii Vucașin Caragea pietrar, Manea vătaf de zidari și Pârvu Mutu zugrav. Un incendiu din 1718 pustiește mănăstirea care avea și han. La rectitorire, iau parte alături de domnitorul Ioan Mavrocordat, Dositei Patriarhul Ierusalimului, marele agă Ianache Văcărescu ca ispravnic. Cutremurul din 1802 îi distruge bolțile și turlele fiind refăcută ulterior fără turle. După incendiul din 1847, biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost reparată în 1851, după îndrumarea arhitectului Xavier Villacrosse. Pictori au fost Constantin Lecca și Mișu Popp. În jurul anilor 1860 este amenajată Grădina Sfântul Gheorghe, după planurile arhitectului Ulrich Hofman. Cutremurul din 1940 o avariază grav. Biserica este reparată, iar în 1950 pictorul Teodorescu-Romanați restaurează pictura. Restaurarea propriu zisă din 1968-1987, realizată de către arhitectul Ștefan Balș, a redat monumentului ceva din strălucirea inițială a ultimei ctitorii brâncovenești. Noua pictură interioară în frescă, este în curs de refacere după 1998, de către pictorul Grigore Popescu și echipa sa. Arhitectura acestui lăcaș face parte din aceeași serie tipologică cu bisericile Radu Vodă, Patriarhia, Cotroceni, Văcărești, toate preluând tipul primar al bisericii cu plan triconc, cu pronaos supralărgit, a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș. Biserica actuală Sfântul Gheorghe Nou (36x14-15 m) are un pridvor cu 7 arcade frontale și câte 3 laterale, rezemate pe coloane cu capiteluri înflorate înălțate pe un parapet sculptat, traforat. Pronaosul supralărgit, este de formă pătrată, cu 4 coloane care susțin o turlă centrală. Trecerea spre naos este despărțită de 3 arcade rezemate pe coloane, după care se află zona mai îngustă, a gropniței, acoperită de un arc foarte lat. Peste naos, cu absidele laterale puțin reliefate, este ridicată a doua turlă, mai mare, tot octogonală. Sunt adăpostite aici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei (o parte din mâna dreaptă), aduse în țară în veacul al XVI-lea, de către Mihai Viteazul. Lespedele din gropniță – acoperă mormintele domnitorului Constantin Brâncoveanu și cel al domnitorului Ioan Mavrocordat. Monumentala biserică brâncovenească este încă vie în mijlocul unei grădini, pe axa Nord-Sud a orașului. În față se găsește statuia lui Constantin Brâncoveanu, iar lateral, monumentul “Km 0“- centrul virtual al Capitalei.