Acelaşi înger binevestitor s-a arătat Fecioarei Maria care avea să-L nască pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, aducându-i vestea că avea să fie mamă a Fiului lui Dumnezeu, Maică a Domnului. A întâmpinat-o pe Sfânta Fecioară Maria, când i s-a arătat ei, cu cuvintele: „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!”. Iarăşi un cuvânt care ne aduce aminte de bucurie, chiar dacă cuvântul acesta („Bucură-te!”) nu este atât un îndemn, cât este un salut. Când s-a exprimat ideea de salut pe care o cuprinde începutul Bunei Vestiri, Sfântul Evanghelist Luca a scris în limba greacă, s-a folosit salutul grecesc. Evreii în general se salutau cu cuvântul „pace!” (Şalom), iar grecii se salutau cu cuvântul herete!, adică „bucură-te!”; şi noi de fapt nu ştim exact cuvântul cu care i-a spus îngerul binevestitor, ci ştim cum a apărut el (cuvântul de salut, cuvântul pe care l-a spus îngerul binevestitor), cum a apărut în mintea Sfântului Evanghelist Luca, care a exprimat acest salut în limba greacă: „Bucură-te, tu, cea plină de dar, Domnul este cu tine!”.

Noi avem Acatistul Maicii Domnului în care spunem de multe ori „Bucură-te”: Bucură-te, prin care răsare bucuria; Bucură-te, prin care piere blestemul; Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine; Bucură-te, bucuria tuturor; Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.

De fapt nu-i un îndemn pe care îl dăm noi Maicii Domnului să se bucure. Toate aceste cuvinte înseamnă altceva decât un îndemn spre bucurie. N-o îndemnăm pe Maica Domnului să se bucure, ci o salutăm pe Maica Domnului. Numai că în limba noastră cuvântul „Bucură-te” este mai mult un cuvânt de îndemn, decât un cuvânt de salut. Oricum, cuvântul acesta este un cuvânt care ne aduce aminte de bucurie şi care, de fapt, a adus bucurie Preasfintei Fecioare Maria, mai ales după ce a aflat de modalitatea în care ea poate să fie mamă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără să fie în ea cele ce premerg maternităţii, adică iară să se întâmple ceea ce în mod firesc se întâmplă între oameni când se naşte, când se concepe un copil în lumea aceasta. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut mai presus de fire. Atunci fără îndoială Maica Domnului a putut să se bucure de darurile lui Dumnezeu, de Buna Vestire că ea va fi Mamă a Fiului lui Dumnezeu, bineînţeles dacă îşi va da acordul pentru asta, dacă va să primească, dacă va fi disponibilă pentru această lucrare a lui Dumnezeu. Şi Preasfânta Fecioară Maria a zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău!”. Deci şi-a arătat disponibilitatea pentru a se lucra în ea cele pe care le-a plănuit Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Pe acest „Fie mie după cuvântul Tău!”, pe acest Fiat! („Facă-se !”), pe acest cuvânt se întemeiază venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea Credinței, pp. 166-167)