De unde știm acest lucru? Tot din rânduiala sfântă a Bisericii, pentru că, începând cu Utrenia sărbătorii Intrării Maicii Domnului în biserică, se cântă frumoasele catavasii ale Nașterii Domnului. Textul celei dintâi este următorul: 

„Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit!”

Perioada acesta este probabil una dintre cele mai frumoase din an, poate chiar cea mai frumoasă, mai ales pentru toți copiii care se bucură de aceste colinde, de căderea primilor fulgi de nea, de mirosul bucatelor de post, de atmosfera și bucuria familiei.

Să nu umbrim aceste zile binecuvântate din Postul Nașterii Domnului prin interpretarea cântărilor străine, pe care să le numim „colinde”, imitând în mod negativ pe ce cei care promovează astfel de „colinde” la televizor sau în toată media. Pot fi numite cel mult cântece de Crăciun. Interpreții, artiștii adevărați și creștini, nu sunt „vânători” de like-uri sau vizualizări. Vocile lor trebuie să fie ecouri luminoase care să-L laude, prin colindele autentice, pe Hristos „Cel mititel și înfășețel”. Tot ele ar trebui să fie cărări care să ne ducă cu gândul spre locul cel binecuvântat al Betleemului.

Să nu aducem inovații în cultul nostru care să compromită colindele străbune. Să nu facem din biserică o sală de spectacol, adăugând instrumente muzicale și nici din brad o teologie a Crăciunului. Înainte de toate, Hristos este Pomul Vieții, iar noi suntem mlădițele. Ceea ce contează cel mai mult este împărtășirea cu Trupul și Sângele Său, prin participarea la Sfânta Liturghie. Aceasta ne definește ca și creștini autentici și adevărați. 

Ca și creștini, avem multe tradiții frumoase și unice, dar se cuvine să fim atenți la ele și să nu uităm pe Cine trebuie să punem întotdeauna pe primul loc în viața noastră!