Tu ai auzit că există mai multă bucurie între locuitorii cereşti pentru un păcătos care se căieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi. Nu minte această făgăduinţă a lui Hristos ci slujeşte cunoaşterii clare a milostivirii dumnezeieşti pe care Domnul o are faţă de neamul omenesc. Străduieşte-te întotdeauna ca, prin împlinirea poruncilor Stăpânului, să îi înveseleşti pe îngeri şi să nu bucuri prin fapte nelegiuite mulţimile ticăloase şi dispreţuitoare de oameni ale demonilor ticăloşi. Aşa cum se bucură de mântuirea ta Sfinţii Îngeri, aşa se veselesc de pieirea ta urâţii demoni. Tu, suflete, eşti asemenea unei corăbii care pluteşte în vâltoare şi eşti năpădit de toate vânturile groaznice, care se silesc să te ducă în fundul celor mai de jos ale pământului şi să arzi mereu în focul cel puternic. Urmăreşte aşadar ca întotdeauna să fii condus de vânturi liniştite şi răcoroase, adică de învăţăturile Sfântului Duh. Pe El să-L vezi mereu şi pe El singur să-L asculţi. Cu El să-ţi umpli velele gândurilor tale, cu El să-ţi întăreşti fară şovăială catargul inimii tale ca să ajungi fără vreo lipsă la portul ceresc, păstrând în întregime toată bogăţia virtuţilor tale. Păstrează-ţi lampa trupului tău în simplitate ca întotdeauna să lumineze cu lumină neapropiată. În caz contrar, lumina firească ce locuieşte în tine, se transformă din cauza nepăsării şi neînfrânării, în întuneric înfricoşător, aruncându-te în întunericul cel mai din afară unde sunt cumplita scrâşnire a dinţilor şi lacrimile neîncetate, fără însă nici un folos. Să dobândeşti bogăţia lacrimilor dăruite de Dumnezeu, lacrimi prin care Împăratul Hristos se îndreaptă imediat către milă.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, pp. 80-81)