Deci bun lucru este totdeauna a ne ruga, şi a nu îngreuia şi a nu ne slăbănogi, după cum zice Domnul. Şi iarăşi spune apostolul: "Neîncetat rugaţi-vă", adică noaptea şi ziua, şi în tot ceasul. Şi nu numai când intri în biserică, iar cealaltă vreme să fii fără de grijă. Ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoreşti, ori de mănânci, ori de bei, ori de stai, să nu îţi curmi rugăciunea ta. Că nu ştii când va veni cel care va cere sufletul tău de la tine. Să nu aştepţi duminică sau vreun praznic, sau deosebiri de loc; ci precum a zis proorocul David: "În tot locul stăpânirii Lui". Deci ori în biserică de eşti, ori în casa ta, ori în ţarină, ori de paşti oi, ori zidiri de faci, ori la ospeţe te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Şi când poţi, pleacă-ţi şi genunchii, iar când nu poţi, roagă-te cu mintea. Şi seara şi dimineaţa și la amiază. Dacă rugăciunea te va povăţui înaintea lucrului, şi sculându-te din pat, mişcările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci păcatul nu află intrare asupra sufletului tău. Rugăciunea este păzitoare întregii înţelepciuni, pedepsirea mâniei, prigonirea îngâmfării, curăţire a pomenirii de rău, surparea invidiei, îndreptarea păgânităţii. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuirea casei, bună aşezare a cetăţii, tăria împărăţiei, biruinţa războiului, întemeiere a păcii... 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și Învățături, Editura Bunavestire, Bacău, 1996, p.67)