Potrivit comunicatului transmis de Ateneul Național din Iași, „preotul Visarion Puiu a fost director al Ateneului Popular din Tătărași și a condus cu o deosebită râvnă instituția în perioada anilor 1945-1947. A făcut închisoare pe motiv de «naționalism» și «uneltire contra ordinii sociale», trecând prin închisorile din Bacău, Gherla, Periprava, Stroenești, suferind pe nedrept în detenție, fiind considerat ulterior, mărturisitor în temnițele comuniste”.

În cuvântarea sa, Părintele Mitropolit Teofan amintește de lucrarea și personalitatea preotului Visarion, evocând totodată memoria a doi clerici contemporani, Mitropolitul Visarion Puiu și preotul Dumitru Furtună:

Numele de Visarion Puiu, în conștiința mai multor oameni, arată chipul unui mitropolit născut tot în zona noastră, cu misiune în Transnistria, în Răsărit, spre Odesa, și care a avut, de asemenea, multe de pătimit din cauza regimului comunist. Dar iată, un alt chip binecuvântat, purtător de același nume, Visarion Puiu, în ultima perioadă a început să fie cunoscut. M-am bucurat să aflu de inițiativa autorităților locale, de inițiativa Ateneului, de a amenaja un loc în care chipul părintelui să fie adus la cunoștința trecătorilor, cu identitatea sa arătată în înscrisul de pe monument: director al Ateneului din Tătărași pentru doi ani, și mărturisitor în închisorile comuniste. A avut o viață plină, a fost iubitor de Dumnezeu și iubitor de cultură, ambele arătând iubirea sa față de neam. 

A fost contemporan cu un alt preot, tot din zona Dorohoiului, părintele Dumitru Furtună, care a coordonat zidirea unui așezământ cultural în Dorohoi. Această regiune, mai săracă din punct de vedere material, dar poate cea mai bogată prin personalitățile lumii culturale și lumii bisericești din țară.

Părintele a pătimit mult pentru că și-a iubit Biserica și neamul. A trebuit să schimbe foarte multe parohii pentru că oriunde mergea realiza o lucrare frumoasă, iar autoritățile de după 1945 îl tot izgoneau dintr-un loc în altul. De câteva ori arestat, de câteva ori întemnițat, dar cu mila lui Dumnezeu a trăit ca să prindă momentul 1990. Nu l-am cunoscut personal, probabil cei apropiați au reușit, dar de acolo, din înălțimea Cerului, cred că se bucură că lumina despre care a făcut amintire Domnul Hristos în Evanghelie, pe care oamenii încearcă să o pună sub obroc, și chiar reușesc dar niciodată definitiv, această lumină iese la suprafață și putem considera acest monument o făclie luată din ascunzișuri și adusă la suprafață, întru amintirea unui om care l-a slujit pe Dumnezeu și neamul său, așa cum puțini poate dintre noi, sau dacă o fi cineva, suntem în stare. Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

Bustul preotului Visarion Puiu a fost realizat la inițiativa Ateneului Național din Iași în anul 2023, fiind executat de către artistul ieșean Lucian Smău. La acest eveniment au mai luat parte oficialitățile locale, reprezentanți ai instituțiilor culturale ieșene, precum și rude ale clericului.

Este o bucurie să participăm astăzi la acest moment pe care îl simt fastuos, pentru că e vorba de o mare recuperare, nu numai a Iașului, ci chiar națională, pentru că Visarion Puiu a fost unul dintre marii intelectuali ai noștri, și așa cum sublinia și Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit, părintele Visarion a fost un om atât de acribios în slujba sa clericală. La 32 de ani este numit directorul Ateneului Popular din Iași, dar nu a fost să fie multă vreme, deoarece timpurile erau atât de tulburi și periculoase, iar de aici a plecat, luat fiind, în pușcăriile țării, timp de 12 ani, a afirmat poetul Daniel Corbu.

În cadrul momentului au fost prezentate și cele trei volume - manuscrise ale preotului Visarion Puiu: „Flori din grădina iubirii”, „Sub neguri comuniste” și „Ateneul Popular din Tătărași, O fortăreață anticomunistă”.

A fost o bucurie sa colaborăm cu Ateneul Național din Iași în mod special, pentru obținerea acestor trei volume din manuscrisele lăsate de părintele Visarion. Sunt 1400 de pagini foarte de interesante, el având și un talent al scrisului, fiind la început jurnalist bisericesc. Volumele cuprind foarte multe articole, eseuri și multe împotriviri la comunismul pe care l-a traversat. Trecem pe aici, ne amintim de intelectualitatea deosebită, care au devenit între timp dușmani ai poporului, dar noi știm foarte bine cum sunt istoriile care se repetă sau nu. Vă mulțumesc mult și sperăm ca aceste cărți să ajungă la cât mai multă lume, a menționat la final invitatul.

Clericul s-a născut pe 5 iunie 1913 în Tureatca, județul Dorohoi (azi Ucraina). Și-a început studiile la Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” din Iași, apoi a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți (1937), urmate de doi ani de studii de Drept. La 3 aprilie 1938 a primit darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Valerie Moglan. La 5 iunie 1943 a fost detașat la Parohia Românească de la Berlin, Germania, iar din iulie, ca inspector la Sectorul Cultural din Patriarhia Română. În aprilie 1945 revine la Biserica „Buna Vestire” din Iași iar între iunie 1946 – septembrie 1948 a fost misionar la Centrul Mitropolitan și director al Ateneului Popular din Tătărași, totodată slujind la Catedrala din Iași.

Pe parcursul vieții a fost arestat de mai multe ori. A fost deținut administrativ în perioada 14 octombrie 1949 – 1 iunie 1955, ulterior în 1959 a fost reținut și condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost eliberat la 29 iulie 1964 de la Periprava. La 1 septembrie 1964 a revenit la slujire iar pe 1 aprilie 1989 s-a retras la pensie. Mărturisitor în temnițele comuniste, părintele Visarion Puiu s-a stins din viață la 12 mai 1991, fiind înmormântat în curtea bisericii din Gârcina, județul Neamț, biserică în care a slujit până în ultimele clipe ale vieții.