Părintele Visarion Puiu s-a născut la 5 iunie 1913 în Tureatca, județul Dorohoi (azi, în Ucraina). După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași, a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1937) și doi ani de studii de Drept. Licența în Teologie a obținut-o cu teza „Comunismul marxist față de învățătura creștină”. De asemenea, a avut preocupări literare.

La 3 aprilie 1938 a primit darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Valerie Moglan pe seama Parohiei Războieni, județul Neamț. După două luni, se transferă la Parohia Negrești, județul Neamț, iar în ianuarie 1943 la Parohia „Buna Vestire” din Iași. În Parohia Negrești, filia Poiana, a construit o biserică din temelie. În urma unei colecte, a înzestrat cu obiecte și cărți de cult biserica din Mihăleanca, din Guvernământul Transnistriei.

La 5 iunie 1943 a fost detașat la Parohia românească de la Berlin, Germania, iar din iulie, ca inspector la Sectorul Cultural din Patriarhia Română. În noiembrie 1944 se transferă la Parohia Cojasca de lângă Târgoviște, iar în aprilie 1945 revine la Biserica „Buna Vestire” din Iași. Între iunie 1946 -  septembrie 1948 este misionar la Centrul Mitropolitan și director al Ateneului din Tătărași, totodată slujind la Catedrala din Iași. La 1 septembrie 1949 este numit paroh la Grigorești, județul Suceava.

La 19 octombrie 1945 a fost reținut de Siguranță pentru cercetări, dar eliberat la puțin timp. A fost arestat la 14 octombrie 1949, din cauza unui denunț în care se susținea că ar fi coagulat o grupare subversivă anticomunistă împreună cu monahi de la Mănăstirea Horaița și Schitul Horăicioara, în frunte cu medicul militar Gheorghiu Ioan. La proces, nici un inculpat nu a recunoscut înscenarea orchestrată de Securitate, aceștia arătând că nu au intrat în nici o organizație, nu au recrutat și, practic, nu aveau ce să denunțe organelor de represiune. De asemenea, pentru că între 1943-1944 fusese în Germania, în calitate de slujitor, preotul Visarion Puiu era confundat de Securitate cu fostul Mitropolit al Bucovinei Visarion Puiu, aflat în exil.

Cu toate acestea, prin Sentința nr. 383 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iași, preotul Visarion Puiu a primit 1 an și 6 luni pentru delictul de „favorizarea infractorului”. După executarea pedepsei în penitenciarul din Suceava, preotul Puiu a mai primit o detenție administrativă pentru o perioadă de 12 luni. A trecut prin Ocnele Mari (septembrie 1951) și lagărul de la Ghencea-București de unde, la 21 martie 1952, a fost eliberat.

A fost reîncadrat mai întâi la Parohia Horia, comuna Mitoc (1952), apoi la Ichimeni (1952), ambele în județul Botoșani. În 1955, se transferă la Parohia Dragomirești, județul Neamț.

La 1 decembrie 1958 a fost arestat din nou. Prin Sentința nr. 111 din 24 februarie 1959 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

A cunoscut închisorile de la Bacău (februarie 1959) și Gherla (iunie 1959), apoi lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959) și Periprava (decembrie 1959).

A fost eliberat la 29 iulie 1964 de la Periprava. La 1 septembrie 1964 a revenit în slujire la Parohia Sărata, comuna Dobreni pentru ca, în februarie 1969, să se transfere la Gârcina, ambele în județul Neamț. La 1 aprilie 1989 s-a retras la pensie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 131-132)