Înlăuntrul dragostei faţă de aproapele nostru se ascunde dragostea noastră cea multă faţă de Hristos. Înlăuntrul evlaviei noastre faţă de Maica Domnului şi faţă de sfinţi se ascunde iarăşi multa noastră evlavie faţă de Hristos – de Dumnezeu Cel în Treime.

Sfinţii îngeri slavoslovesc neîncetat pe Dumnezeu cu evlavie întraripată: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”.

Pentru ca omul să zboare îngereşte, trebuie să arunce toate patimile sale sufleteşti şi lucrurile sale materiale la săraci, deoarece acolo unde este bogăţie materială este sărărăcie duhovnicească.

De omul sărac chiar şi tâlharul se milostiveşte şi-l miluieşte, în timp ce pe cel bogat tâlharul îl face neagonisitor într-un chip neplăcut. Bine este ca omul să se facă neagonisitor singur, potrivit Sfintei Evanghelii a lui Hristos, ca să moştenească Împărăţia Lui cea cerească.

Deoarece viaţa cerească a oamenilor va fi îngerească, unii tineri cu mărime de suflet o încep încă din această viaţă, făcându-se monahi şi trăind în feciorie, neagoniseală şi ascultare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 163-164)