Căderea neamului omenesc prin ispitirea răului diavol, a fost îngăduită de Dumnezeu pentru a se descoperi dreptatea lui Dumnezeu către păcătoşii care au căzut şi se căiesc, pentru a se arăta bunătatea, mărinimia şi iubirea de oameni a Fiului lui Dumnezeu, Care pentru mântuirea păcătoşilor, s-a făcut om, a pătimit, a murit şi a înviat, înălţându-se acolo unde a coborât şi luând cu Sine şi omenirea îndumnezeită - pentru a se descoperi nesfârşita înţelepciune a lui Dumnezeu în economia mântuirii. A-l înălţa pe om dintr-o cădere atât de adâncă, dintr-o asemenea duhoare şi ruşine a păcatului, dintr-o asemenea îngrozitoare şi fără de sfârşit pieire la vrednicia de fiu al lui Dumnezeu, la vrednicia îndumnezeirii - o! ce nemăsurată bunătate, ce dumnezeiască înţelepciune! Ce atotputernicie a jertfei de pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu! Ce putere şi tărie a dreptăţii lui Dumnezeu Cel care pedepseşte pentru păcat şi miluieşte pentru pocăinţă şi credinţă!

(Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 337)