Cercetători britanici de la Universităţile din Bristol şi Dundee au procedat în acelaşi fel, dar urmărind capacitatea câinilor de a simţi scăderea glicemiei (nivelul de zahăr din sânge), destul de frecventă la diabetici. "Descoperirile" câinilor au fost confruntate cu probe de sânge, ştiind că, în timpul hipoglicemiei, şi respiraţia şi transpiraţia miros altfel. La studiu au participat peste 20 de persoane, cu vârste de la cinci la 66 de ani.

La capătul unor teste efectuate pe parcursul a câtorva luni, majoritatea participanţilor au spus că au încredere deplină că patrupedul lor îi va avertiza când glicemia începe să scadă, permiţându-le să acţioneze imediat. Toţi au spus că frecvenţa crizelor de hipoglicemie a scăzut iar analizele de sânge au arătat că în 80% din cazuri reacţia câinilor a fost perfect justificată.

Autorii cercetării sunt de acord că dresarea câinilor la scară largă în acest scop ar fi dificilă, îndeosebi din punct de vedere financiar, remarcând în schimb că, în afară de depistarea scăderii glicemiei, a fost apreciată simpla companie a câinelui.