Cel ce se pregăteşte să plece la drum, ca să-şi încheie cu bine călătoria, trebuie să cunoască drumul, să-i cunoască direcţia şi lungimea şi tot ce poate să-i iasă în cale; iar când este pe drum, trebuie să vadă şi drumul, şi ceea ce-l înconjoară. La fel şi creştinul care vrea să ajungă la viaţa veşnică, trebuie să cunoască atât calea care îl aduce acolo, cât şi tot ce o înconjoară, tot ce se află deasupra, la stânga, la dreapta şi în faţă, trebuie să-şi lumineze mintea adunând principii sănătoase despre tot ce există şi poate exista, trebuie să ştie: Ce este Dumnezeu? Ce este lumea aceasta, cum este ţinută şi încotro se îndreaptă? Ce suntem noi, de ce ne aflăm aici şi ce ne aşteaptă după moarte? Cum trebuie să ne purtăm faţă de toate cele din jur: faţă de Fiinţa supremă – Dumnezeu, faţă de fraţii noştri – oamenii şi faţă de lumea nevăzută – îngerii şi sfinţii? Cel ce cunoaşte toate acestea umblă în lumină; iar cel ce nu le cunoaşte stă în întuneric şi, dacă s-ar hotărî să meargă, s-ar împiedica, pentru că întunericul îl orbeşte.

Numai creştinismul risipeşte acest întuneric dând tuturor întrebărilor răspunsuri adevărate, prin învăţătura sa. El învaţă că Dumnezeu, Cel slăvit în Treime – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – creându-le pe toate numai prin cuvântul Său, cuprinde totul prin verbul puterii Sale şi pe toate le conduce spre menirea lor, şi mai ales are grijă de om, pe care, văzându-l căzut, îl restaurează în chip firesc în Mântuitorul Hristos, povăţuindu-l prin revelaţii şi călăuzindu-l prin porunci, care-i determină toate realţiile fireşti şi alcătuiesc calea pe care urmează să meargă. Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indică drumul şi ni-l luminează. Cunoaşte, aşadar, învăţătura creştin-ortodoxă şi păstreaz-o din toată inima şi vei vedea calea spre Împărăţie, ca şi tot  ce înconjoară această cale şi tot ce poţi întâlni mergând pe ea!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, 2011, pp. 26-27)