Ascultaţi deci, bogaţilor, ce sfătuim noi pe cei săraci, din cauza neomeniei voastre: să rămână mai degrabă resemnaţi în suferinţă, decât să primească nenorocirile care le vin de pe urma cametei. Dacă însă aţi fi credincioşi Domnului, atunci ce nevoie ar mai fi de cuvintele acestea? Căci, care este sfatul Domnului? Să împrumutaţi pe aceia de la care nu mai nădăjduiţi că veţi lua. Dar poate că va zice cineva: Ce fel de împrumut este acela care nu aduce cu sine nădejdea primirii înapoi a sumei împrumutate? Înţelege puterea cuvintelor Domnului şi atunci sigur că vei rămâne surprins de iubirea de oameni a Legiuitorului. Când ai să dai ceva unui sărac pentru Domnul, lucrul acela este totdeodată şi dar şi împrumut: este dar, din cauză că nu mai nădăjduieşti să ţi se dea înapoi, şi este împrumut din cauza darului celui mare al Stăpânului, care îţi va răspunde pentru el şi care luând un lucru mic pentru sărac, îţi va da ţie în schimb mari lucruri. Căci: "Cel ce pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”.

(Sfântul Vasile cel Mare, Comentar la Psalmi, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 1939, p. 92)