Pe pământ sufletul poate, cu ajutorul harului dumnezeiesc, să ajungă a se cunoaște și prin căință sinceră să capete de la Dumnezeu ietare de păcatele sale, pe când dincolo de mormânt, sarcina de a-i descoperi sufletului păcătoșenia sa o au îngerii cei căzuți. Dracii, ca unii ce sunt stăpânii răului pe pământ, îi înfățișează acum toate faptele sale cele rele, amintindu-i și împrejurările ce au însoțit lucrarea răului. Sufletul își va recunoaște atunci greșelile sale și prin aceasta va preveni judecata lui Dumnezeu. Astfel Judecata lui Dumnezeu nu e alta decât aceea pe care sufletul și-o dă singur. Păcatele pentru care sufletul s-a căit pe pământ nu i se mai socotesc acum, și nici nu se mai face pomenire de ele nici la vămi, nici la judecată.

Îngerii cei buni, din partea lor, înfățișează la vămi faptele cele bune ale sufletului.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 29)