Când comportamentul nedorit al copilului este un rezultat al temperamentului

Când un comportament nedorit survine din cauza temperamentului copilului, ar trebui să fim mai orientaţi către obiectivul nostru şi mai disciplinaţi în felul în care îl creştem, renunţând Ia aşteptările că acel copil va învăţa repede. Dacă unui copil îi ia mai mult să înveţe, noi nu trebuie decât să aplicăm aceleaşi strategii în mod consecvent, pentru o perioadă mai lungă. Copiii care învaţă cu efort sunt adesea numiţi „copii dificili”. De fapt sunt copii care au nevoie să le explicăm mai clar, să fim mai consecvenţi, mai fermi şi să le acordăm timp să înveţe. Ceea ce nu îi face pe ei mai dificili, ci face ca rolul nostru să fie mai dificil.

Unii copii au nevoie de mai mult timp decât alţii şi le e mai greu să asculte, să îndeplinească sarcinile care Ie revin, să îi trateze pe alţii cu respect sau să se poarte frumos. Temperamentul copiilor noştri nu depinde de noi, dar depinde de noi într-o foarte mare măsură cum le răspundem celor mici. Să stabilim aceleaşi limite pentru toţi copiii. Unora le va fi suficient să le spunem doar o dată. Altora, de mai multe ori.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să reacţionăm impulsiv, să ne înfuriem, să îl criticăm sau să îl pedepsim pe cel mic. Nu înseamnă nici că e ceva în neregulă cu el şi niciodată nu ar trebui să comparăm un copil cu fraţii sau surorile lui şi nici cu alţi copii. Trebuie să respectăm unicitatea temperamentului fiecăruia dintre copiii noştri. Unii copii sunt mai mofturoşi în privinţa hainelor pe care le poartă sau mai pretenţioşi în privinţa mâncării, le e greu să treacă de la o activitate la alta sau sunt mai înclinaţi să fie iritabili, în comparaţie cu alţi copii. Părinţii pot fi tentaţi să îi învinovățească pe copii când ei au asemenea dificultăţi sau să îşi dorească să fi avut un copil „mai bun”. Dar Dumnezeu îi oferă fiecărui copil o cale a lui în viaţă. Adesea, copiii care se luptă mai mult învaţă mai mult.

Când un comportament nedorit survine din cauza temperamentului copilului, ar trebui să fim mai orientaţi către obiectivul nostru şi mai disciplinaţi în felul în care îl creştem, renunţând Ia aşteptările că acel copil va învăţa repede. Dacă unui copil îi ia mai mult să înveţe, noi nu trebuie decât să aplicăm aceleaşi strategii în mod consecvent, pentru o perioadă mai lungă. Copiii care învaţă cu efort sunt adesea numiţi „copii dificili”. De fapt sunt copii care au nevoie să le explicăm mai clar, să fim mai consecvenţi, mai fermi şi să le acordăm timp să înveţe. Ceea ce nu îi face pe ei mai dificili, ci face ca rolul nostru să fie mai dificil. 

Cu cât este mai „dificil” un copil, cu atât ar trebui să fie mai adecvate răspunsurile pe care le dau părinții.

Toţi copiii învaţă valorile şi virtuţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar unii copii au dizabilităţi cognitive sau emoţionale din cauza cărora Ie e greu să înveţe. De obicei, aceştia au nevoie de o abordare orientată spre obiective ţinând seama de limitările şi darurile unice pe care le au. Ia în calcul varianta de a discuta cu un specialist în dezvoltarea copilului sau de a citi o carte care te va învăţa cum să îi răspunzi copilului tău ţinând cont de unicitatea lui. 

A ne face timp pentru îmbunătăţirea comportamentului nostru, ca părinţi, înseamnă a ne arăta respectul faţă de copilul nostru.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 87-89)

Îți mai recomandăm și: Copiii nu ar trebui să fie pedepsiţi pentru comportamente „copilărești”

De la același autor

Ultimele din categorie