Majoritatea comportamentelor nedorite ale copiilor sunt adecvate vârstei lor dacă ne gândim că a creşte mare constă exact în dobândirea virtuţilor şi în a învăţa deprinderi şi comportamente noi. Copiii nu au nevoie să li se spună ce urmări îi aşteaptă, dacă au şase ani şi Ie plac bălţile.

Ca să le răspundem adecvat copiilor, luăm în calcul faptul că ei învaţă tot timpul. A reacţiona impulsiv faţă de ei înseamnă să ignorăm acest lucru.

Când ai doi ani, un marker şi un perete curat par făcute unul pentru celălalt. Deşi este frustrant să o vedem pe fiica noastră mâzgălind pe un perete abia văruit, trebuie să ne amintim că e ceva normal pentru vârsta ei. Copiii nu ar trebui să fie pedepsiţi pentru că se poartă cum e firesc la vârsta lor. Trebuie să îi creăm un mediu adecvat, încât să înveţe ceea ce ar trebui să înveţe. Un răspuns adecvat ar fi să nu lăsăm markerele la îndemâna lor sau să îi spunem: „Doar pe hârtie desenăm cu markerele” şi să o punem să spele peretele mâzgălit.

La ce ne putem aştepta de la un grup de băieţi de trei ani care vor să se dea toţi odată pe tobogan? Se agită şi încep să se împingă, se bagă unul în faţa altuia şi se dau pe tobogan de-a valma. Deşi ne putem aştepta la toate acestea, dacă nu spunem nimic, atitudinea noastră le arată că este admisibil să-i împingi pe ceilalţi. Dacă reacţia noastră este de şoc şi dezgust sau de furie, le transmitem că ceva nu este în regulă cu ei. Nici una, nici cealaltă nu este adecvată.

Nu reacţiona exagerat și nici nu răspunde prea permisiv.

Cele mai bune răspunsuri le oferim pregătindu-l pe cel mic dinainte să ştie care este comportamentul adecvat, reamintindu-i regulile cu delicateţe şi explicându-i că, pentru alegeri diferite, există urmări diferite. Putem spune:

– Faceţi cu rândul.

– Aveţi mâini ca să vă ajutaţi, nu ca să-i loviţi pe ceilalţi.

– Dacă îi împingi pe ceilalţi, va trebui să stai deoparte o tură. Dacă faceţi cu rândul, puteţi să vă daţi şi unul, şi celălalt.

Repetarea limitelor în mod consecvent şi cu delicateţe le va permite băieţilor să aleagă şi să înveţe că alegerile au urmări. Vârsta de trei anişori va trece repede, dar vor şti mereu să-şi stăpânească bărbăteşte impulsurile şi dorinţele.

A răspunde obraznic este, de asemenea, ceva firesc la o anumită vârstă, deşi nu este acceptabil din partea copiilor noştri. Faptul că ne putem aştepta să se întâmple nu înseamnă că trebuie să şi acceptăm acel comportament. Un răspuns bun ar fi să dezamorsăm situaţia întrebând:

– De ce eşti supărat? Ce s-a întâmplat?

Apoi îi dăm timp să se mai liniştească. Când s-a mai calmat, să revenim asupra acestei teme şi să descoperim, împreună cu el, ce se ascunde în spatele reacţiei de a răspunde obraznic. Este necesar să stabilim o limită sau să urmeze nişte consecinţe după răspunsul obraznic, dar nu este cazul să o facem chiar în clipa când a reacţionat urât. 

Așteaptă-te la comportamente nedorite, dar nu le accepta. 

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 85-87)

Îți mai recomandăm și: Copiii caută să ne câştige afecţiunea, nu doar să ne atragă atenţia

Reacțiile impulsive la comportamentul necuvenit al copiilor și efectele lor pe termen lung