În funcţie de numărul dinţilor lipsă, de starea dinţilor existenţi, dar şi de dorinţa pacientului, se poate opta pentru realizarea de lucrări protetice fixe sau mobile, cu avantajele şi dezavantajele aferente. O altă metodă este folosirea implanturilor dentare, peste care se va realiza o lucrare protetică fixă. Aceste lucrări pot fi total fizionomice, adică metalul din care este realizat scheletul poate fi complet acoperit de ceramică (porţelan) sau composit (semi-porţelan) sau semifizionomice, atunci când pe scheletul metalic se pun nişte faţete din acrilat pe partea dinspre obraz a lucrării.

Porţelanul este materialul cel mai bine adaptat cerinţelor cavităţii orale, atât din punctul de vedere al culorilor, al fizionomiei, cât şi al funcţionalităţii. O lucrare protetică din porţelan, bine realizată, are o durabilitate net superioară celorlalte materiale, o rezistenţă mare la uzură, o biocompatibilate cu ţesuturile învecinate, iar placa bacteriană retenţionează mult mai puţin pe aceste lucrări protetice.

Etapele în care se realizează o astfel de lucrare protetică sunt:

- pacientul se prezintă la cabinetul stomatologic, unde medicul dentist realizează o evaluare a spaţiului edentat (a locului din care lipsesc dinţi), consultă dinţii viitori stâlpi ai lucrării şi stabileşte planul de tratament. Important de ştiut este că atunci când spaţiul edentat este format din doi dinţi, adică pacientului i s-au realizat două extracţii consecutive, lucrarea protetică fixă va fi formată din patru dinţi, adică se va folosi dintele posterior şi anterior locului de extracţie, ca stâlpi în viitoarea lucrare.

- medicul va anestezia dinţii stâlpi, va realiza şlefuirea acestora (total nedureroasă, datorită prezenţei anesteziei), după care amprentează cavitatea orală şi trimite la laboratorul de tehnică dentară;

- realizarea lucrării durează aproximativ 5-6 zile, moment în care se poate cimenta definitiv lucrarea realizată.

Un alt caz în care se indică realizarea unei lucrări protetice fixe este atunci când un dinte este foarte mult distrus de procesul carios, iar prin curăţire s-a realizat subţierea sau chiar distrugerea unora dintre pereţii dintelui. În acest moment, după ce s-a realizat obturarea dintelui (plombarea), medicul dentist va indica acoperirea acestuia cu o „coroniţă“, pentru ca pacientul să poată folosi acel dinte în masticaţie.

Foarte important este ca atunci când există un spaţiu edentat, un dinte lipsă în urma unei extracţii, pacientul să nu amâne vizita la cabinet şi realizarea unei lucrări protetice în acest spaţiu, pentru că întârzierea refacerii unităţii masticatorii duce la multe modificări ale ţesuturilor adiacente. Dinţii vecini spaţiului edentat migrează, dintele antagonist migrează de asemenea, astfel încât, cu cât se întârzie realizarea lucrării protetice, cu atât aceasta se va realiza mai dificil sau deloc.

Îngrijirea lucrărilor protetice cimentate definitiv se va face prin periaj dentar, foarte important în acest caz, pentru că lucrările protetice nu au capacitatea de autocurăţire pe care o au dinţii naturali, oricât de corect ar fi făcute acestea. Recomandarea ar fi ca pacientul să evite consumul alimentelor dure şi se contraindică muşcarea (incizarea) alimentelor cu dinţii din faţă, atunci când este realizată o lucrare protetică fixă pe aceştia.