Sfârșitul Liturghiei catehumenilor (Cuvântului) și începutul Liturghiei credincioșilor (euharistică) se întrepătrund prin două acte săvârșite concomitent: rostirea ecteniei catehumenilor și desfacerea antimisului. Deschiderea antimisului marchează sfârșitul Liturghiei catehumenilor, deschisă participării tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovăduire a Evangheliei către întreaga lume. În ea Dumnezeu Cuvântul ne vorbește, ne învață și ni se împărtășește prin cuvânt.

Urmează cea de-a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credincioșilor sau euharistia, în care Biserica se separă de lume pentru a aduce, în Hristos, jertfa euharistică cea fără de sânge și a fi înălțată în Împărația Cerurilor, la ospățul Stapânului, primind ca hrană însuși Trupul și Sângele Domnului. Atmosfera de suprafiresc în care se desfășoară sfânta slujbă se accentuează treptat în această parte, pe măsură ce ne apropiem de ritul euharistic care este centrul Sfintei Litughii.

După cum spuneam, Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor se întrepătrund prin momentul desfacerii Antimisului. Ce este Antimisul?

Antimisul este o bucată de pânză de in sau de mătase, în forma dreptunghiulară, cu laturile de 50-60 cm, având imprimată scena punerii Domnului în mormânt (vezi foto). Toate antimisele cuprind numele parohiei, hramul bisericilor cărora sunt destinate și semnătura episcopului locului. Ele se schimbă de fiecare dată când se instalează un nou episcop.

Termenul de antimis vine din limba greacă de la cuvintele anti(în loc de) și minsos(masă) însemnând, așadar, „în loc de masă”. El este obligatoriu pentru slujirea Sfintei Liturghii, în caz de nevoie Sfânta Liturghie putând fi săvârșită și în afara bisericii, dar numai pe antimis. Antimisul stă în permanență pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie, îndoit și învelit într-o pânză protectoare numită iliton.

 La Sfânta Liturghie, după citirea din Evanghelie aceasta este așezată mai în față pe Sfânta Masă, lăsând locul antimisului care este desfăcut de către preot în timpul rostirii ecteniei catehumenilor și însemnat cu semnul Sfintei Cruci la rostirea ecfonisului.

Antimisul are în același timp un rol practic și o profundă semnificație teologică. Rolul practic constă în aceea că pe antimisul desfăcut vor fi așezate Sfântul Potir și Sfântul Disc, iar eventualele părticele din Sfintele Daruri care vor cădea pe el vor putea fi adunate evitându-se profanarea. Semnificația teologică a antimisului vine din legătura lui cu episcopul locului a cărui semnătură o poartă întotdeauna, antimisul este „delegația” pe care episcopul o dă preotului pentru slujirea Sfintei Liturghii.