Sunt fragmente, schije de lumină din jurnalismul său cu totul special. Dinaintea deznaționalizării istoriei – la care ne facem părtași prin tăcere și vinovăția acceptării fără luptă a unor idiosincrazii ieftine – volumul domnului profesor înnobilează așteptarea Învierii unui Neam. Sunt descrise persoane-vector și momentele lor astrale ori trădările incredibile de care istoria a putut să aibă parte. Sunt idei forță și mărturii deloc de complezență. Atent și plin de tonusul omului care știe încotro se îndreaptă istoria dacă o mai trădăm, Alexandru Zub ne oferă o hartă de ipostaziere a Istoriei la nivelul ei cel mai înalt – Împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Nu am să risc să vă propun într-o Picătură cuprinsul. Pentru că e un izvor de idei, de propuneri de cercetare și aprofundare. Cred, personal, că orice student ori profesor de istorie care își respectă statutul ar trebui să parcurgă cuminte inimoasa Românie din coperțile despre opresiune și rezistența la Sistem a oamenilor – insulari ai anticomunismului.

Poți să nu fiii de acord cu selecția personalităților din această antologie – sinaxar de respingere prin mărturia celor invitați la cina din miezul poveștii lui Alexandru Zub. Personal, merg pe mâna și mintea sa, lucidă și plină de bucuria de a împărtăși cu noi a unor astfel de destine. Și un gând. Poate n-ar strica în zilele în care credem că suferim pentru drepturile noastre – legând restricțiile de un soi de rezistență la un complot universal – să recitim câteva pagini din astfel de cărți. Ca să nu mai confundăm lucrurile. Confundându-le, le minimalizăm, minimalizându-le rănim puțina viață curată ce mai străbate capilarele Neamului românesc. Dezorientat de atâtea orientări.

Cartea este un scurt tratat de istoria Rezistenței în Duh la duhurile care mimează rezistența. Scrisă de un om ce a străbătut epicentrul de iad al comunismului.