Când o carte e mai mult decât o carte

Este una dintre cele mai frumoase cărți privind lupta pentru libertate educațională și religioasă a românilor în contextul Ungariei Dualiste, un veritabil manual de gramatică politică și retorică a bunului simț în acord cu demnitatea de slujitor al lui Dumnezeu și al neamului românesc.

Trei cercetători eminenți, Andrea Dăncilă-Ineoan, Marius Eppel și Ovidiu-Emil Iudean, s-au reunit într-o echipă de proiect. Proiectul l-au intitulat Voices of the Churches, Voices of the Nationalities. Competing Loyalties in the Upper House of the Hungarian Parliament (1867-1918), CNS-UEFISCDI PNII-RU-TE-2014-4-1231, directorul proiectului fiind cel de-al doilea specialist. Din echipă au mai făcut parte drd. Szabo Eszter și drd. Renata Orban. Traducătoare fiind drd. Ioana Găurean (română-engleză), Ioana Popa (texte latină și germană). Dar mai cu seamă remarcăm munca uriașă a dr. Nicoleta Hegheduș (traducătoare din maghiară în română a textelor selectate de editori).  Acum ne-au dăruit – în calitate de editori și nu numai –  unul dintre cele mai frumoase cărți ale acestui an: Polifonii politico-ecleziastice. Discursuri ale elitei clericale din camera Superioară a Parlamentului Ungariei (1867-1918) (Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2020, 501 pg.). Volumul – dedicat memoriei Profesorului Nicolae Bocșan – superb omagiu adus unui creator de școală istoriografică – cuprinde dezbaterea în Casa Magnaților de la Budapesta a 13 Proiecte legislative în intervalul de timp 1879-1913. Munca de restituire a mers până într-acolo că editorii au păstrat, pe alocuri, și reacția sălii. Nu doar pentru înțelegerea contextului, ci și pentru aprecierea unui curaj mărturisitor, demn și echilibrat care astăzi lipsește politicului și discursului bisericesc public, deopotrivă.

Andrea Dăncilă Ineoan deschide lucrarea printr-un studiu amplu intitulat: Modernitatea în dezbatere: Biserică și Stat în Camera Superioară a Parlamentului Ungariei Dualiste (pp. 15-64). Pornind de la diversitatea confesională a Ungariei Dualiste – cu tot ce a însemnat aceasta în planul organizării administrative, politice ori chiar geografice – autoarea consemnează producerea în spațiul acesteia a unor spectaculoase dialoguri între câmpurile de putere secular și ecleziastic. Și reținem pentru cititor o ipoteză de lucru la care merită meditat din plin: „Deși teoreticienii naționalismului golit de componenta religioasă secolului al XIX-lea, insistând puternic pe ideea că națiunea în modernitate nu se poate imagina decât în dimensiuni secularizate, noile reevaluări ale menționatei perioade vin să reintroducă afinitățile religioase, confesionale, aspectele ecleziastice, în explicațiile istorice. Astfel, în locul unor disjuncții între religie și națiune, pentru secolul al XIX-lea sunt mult mai indicate unele analize orientate pe procesele de deplasare, de sinteză și hibridizare ale celor două sfere” (p. 16). Acestui demers se supune proiectul echipei editoare. Identificând în discursul parlamentar o sursă istorică, propunând o radiografie politico-ecleziastică a Ungariei Dualiste, obiectivă și foarte atent documentată, Andreea Dăncilă-Ineoan ne și conferă datele preliminare ale demersului proiectului, de-acum carte și în mâna cititorului român după ce un alt volum, Voices of the Churches, Voices of the Nationalities. Competing Loyalties in the Upper House of the Hungarian Parliament (1867-1918), a fost publicat la Peter Lang Verlag (Berlin, 2019), constituind astfel o mărturie remarcabilă a demersului în planul istoriografiei europene de gen. Avem de a face astfel cu analiza și antalogarea unor proiecte legislative educaționale (descrise în mecanismul lor ofensator, atent și echilibrat, de către cercetătoare, pp. 41-48) precum și cele care vizau direct viața ecleziastică (cu specială atenție la dialogul Biserici-liberalismul maghiar, pp. 48-57), Considerațiile finale ale studiului (pp. 57-64) aduc lămuriri asupra unui aspect ce ar merita dezbătut și în contextul politic de astăzi, al României care moștenește, în fond, lupta incredibilă a ierarhiei românești în Casa Magnaților de la Budapesta: „Atunci când luau cuvântul în cadrul dezbaterilor din Casa Magnaților, majoritatea liderilor ecleziastici făceau apel la mai multe ipostaze pe care și le asumau: a reprezentantului unei Biserici, a reprezentantului unei etnii/ naționalități, a decidentului politic interesat de binele statului. Însă care dintre acestea prevala?” (p. 57). Liderii minorităților non-maghiare (mai cu seamă românii și sârbii) constituiau o „elită constrânsă și captivă, cenzurată”, căutând de fiecare dată supraviețuirea ca națiune și biserică. De aici și frumusețea tensionată a oratoriei lor politice – marcată de stilul apologetic și mesianic (oarecum) inegalabil azi.

Ovidiu Emil Iudean ne propune „Portretul colectiv al clericilor din Casa Magnaților a Parlamentului de la Budapesta, înainte și după reforma din 1885” (pp. 65-82). Efortul său, remarcabil susținut bibliografic și iconologic – merită urmărite atent figurile privind distribuția confesională a grupului clericilor –magnați, în perioada 1867-1918 și distribuția etnică a grupului amintit în aceeași perioadă (pp. 76-77)- ne conferă o sinteză asupra mecanismelor prin care se constituie în fond această elită politică și de conștiință care animă gândirea parlamentară a românilor (și nu numai) în epocă. Pentru cei obișnuiți să reducă, de exemplu, actul de la 1 Decembrie 1918 la o simplă adunare de semnături și oameni merită o propunere de știință decentă, pentru a-și limpezi înțelegerea modului în care s-a realizat construirea unei conștiințe naționale active, curajoase și mărturisitoare. Europene cu mult înainte de a exista acest conținut dincolo de Carpați unde și acum, ca atunci, lucrurile legate de educație și eclezial se loveau de o infatuare democratică cu sorginte balcanică pre-arvunită.

Ultima parte a volumului îl constituie antologia propriu-zisă – Discursuri ale elitei clericale din Camera Superioară a Parlamentului Ungariei (1867-1918) (pp. 85-498). O primă parte, cum am consemnat în acord cu editorii, este destinată Proiectelor legislative școlare. Sunt astfel redate Dezbaterile privind Proiectul Legislativ din 1879 privind introducerea limbii maghiare în școlile elementare populare (13 și 14 mai 1879), Proiectul legislativ din 1883 privind introducerea limbii maghiare în școlile Medii (30 aprilie, 1, 2, 4 mai 1883), Proiectul legislativ din 1891 privind azilele de copii (grădinițele) (9 mai 1891), Proiectul legislativ din 1893 privind salarizarea învățătorilor (29 mai 1893), Proiectul legislativ din 1907 privind introducerea limbii maghiare în școlile confesionale (8 și 10 mai 1907) precum și a Proiectului legislativ din 1913 privind salarizarea învățătorilor din școlile primare de Stat, comunale și confesionale (13 martie 1913). O a doua parte cuprinde Proiecte legislative ecleziastice și propune spre aducere aminte Dezbaterile privind: Proiectul legislativ din 1894 privind căsătoriile civile (7,8,9,10 mai și 21 iunie 1894), Proiectul legislativ din 1894 privind liberul exercițiu religios (3,5,6 octombrie 1894), Proiectului legislativ din 1894 privind religia copiilor născuți din căsătorii mixte (8,9 octombrie 1894), Proiectul legislativ din 1895 privind liberul exercițiu religios (21, 22, 23 martie 1895), Proiectul legislativ din 1898 privind întregirea veniturilor preoțești ( 7 iunie 898), Proiectul legislativ din 1909 privind întregirea veniturilor preoțești (congrua) (1 aprilie 1909) și Proiectul legislativ din 1913 privind sporurile de vechime acordate preoților (25 iunie 1913). Este una dintre cele mai frumoase cărți privind lupta pentru libertate educațională și religioasă a românilor în contextul Ungariei Dualiste, un veritabil manual de gramatică politică și retorică a bunului simț în acord cu demnitatea de slujitor al lui Dumnezeu și al neamului românesc. Și o dovadă că în politică temele dezbaterii rămân. Nu și calitatea culturală și intelectuală a celor care dezbat.

Un cuvânt de gratitudine se cuvine și redactorului cărții, Simina Baumgarten, care reușește să așeze în pagină un volum de text și muncă impresionant.

Cărțile se spune că au adresabilitate personală. Nu o simți mereu. Dar un astfel de volum îl socotesc una dintre cele mai ample propuneri spre restructurarea demnității celor care ne reprezintă politic ca persoane și comunități. O chemare adresată și preoțimii române, de orice confesiune ar fi, de a reitera valorile apărate de predecesori cu abnegație și cordialitate în Evanghelie și Adevăr. Binecuvântată școala de istorie care mai naște astfel de muncitori ce aduc la lumină astfel de volume.

 

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie