Când să ne smerim și când să luăm atitudine
Păstorul e iubit de turmă pentru că o păzește și-și pune viața pentru ea.
„Ai dreptul să ierți numai ce s-a făcut în paguba ta.” (Nicolae Iorga)
Omul, dacă raționează în calitate de creștin și vrea să se poarte conform cu doctrina creștină, poate ‒ și trebuie ‒ să nu țină seama de nedreptățile săvârșite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar, dacă ocupă o funcție de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant și rece în fața răului și a-i lăsa pe nevinovați pradă ticăloșilor.
Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situații distincte. Și nu numai a lui, ci și a numeroșilor zăpăciți care cred că „nu judeca” și „cine-s eu să judec?” se referă și la interesele comunității, ale omenirii. Acolo e altfel, e invers: e nevoie de vigilență, de apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzește și-și pune viața pentru ea.
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 70)
Cum ne sunt gândurile, așa ne este și viața
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro