Când zic să priveghezi, nu înţeleg ca numai noaptea să te scoli, ci ca şi ziua să fii treaz în rugăciunile ce le faci, căci unul ca acesta se numeşte că priveghează.

Se poate ca şi noaptea rugându-se cineva să doarmă, sau şi ziua nerugându-se să privegheze, când sufletul îi este îndreptat spre Dumnezeu, când se gândeşte cu Cine stă de vorbă, către Cine îi este îndreptat cuvântul, când îşi vine în minte şi se gândeşte că îngerii stau înaintea lui Dumnezeu cu frică şi cu cutremur.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia XXVII, p. 320)