Locuri unde s-a arătat Preasfânta Maică unor creștini, de la copii până la vârstnici, mireni, monahi, capete încoronate, au devenit de-a lungul timpului lăcașuri de pelerinaj și de vindecare pentru mulți, iar lista acestor sfinte așezări începe cu binecunoscutele biserici ale Nașterii Maicii Domnului (Sfânta Ana) și Mormântului Maicii Domnului din Ierusalim, bisericile „Izvorul Tămăduirii” și „Vlaherne” din Constantinopol și ajung până în zilele noastre cu sanctuarele apusene de la Lourdes, Fatima, Altötting, Medjugorje, Częstochowa, fără a uita mănăstirile noastre românești de la Nicula, Neamț sau Vladimirești. La icoanele Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea” de la Mănăstirea athonită Dohiariu, „Pantanassa” de la locașul învecinat Vatoped ori „Portărița” de la Iviron, „Siriaca” de la Ghighiu, „Prodromița” și multe altele se închină numeroși pelerini, cu credința că vor primi ajutor, iar minunile sunt – unele, vestite cu repeziciune, altele tainice până azi.

Creștinii binecredincioși nu lasă să apună soarele fără a citi un paraclis sau un acatist întru cinstirea Preacuratei Maici, o pomenesc cu rugăciunea mai scurtă „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de dar…” sau cu imnele „Cuvine-se cu adevărat…” și „Sub milostivirea ta…”. Își încep o lucrare chemând-o în ajutor, sau o încheie mulțumindu-i cu „Apărătoare Doamnă…”. O cheamă în ajutor în necaz și în ispite. Citind din paraclisele Maicii Domnului, și în special din cel de-al doilea, remarcăm că sunt amintite anumite intervenții miraculoase punctuale ale Preacuratei la rugăciunea unor credincioși: boierul care-și scrisese cu sângele său un fel de contract cu necuratul, iar imediat după aceasta „bolnavul slăbănogit în boala cea fără de vindecare” (cântarea a patra), femeia căreia i se umflase tot trupul (cântarea a cincea), ori femeia evreică al cărei prunc murise (cântările introductive).  În cântarea a șasea, imnograful amintește de o minune întâmplată în urma rostirii cântării îngerului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de bucurie, Marie, Domnul este cu tine! a grăit Aglaida și a izgonit pe diavolul care-i făcea supărare în tot ceasul”, iar povestirea acestei călugărițe apusene este un exemplu demn de urmat de noi toți care în ceasul rugăciunii, sau în alte momente suntem tulburați, nu ne putem concentra să ne facem pravila.

Ediții ale Minunilor Maicii Domnului

Încercări de înregistrare a minunilor Maicii Domnului sunt numeroase. Printre primele se numără una din secolul al XIII-lea, compilată de cărturarul benedictin francez Gautier de Coincy și intitulată „Les miracles de la Sainte Vierge“ (Minunile Maicii Domnului), ulterior tipărită în diferite versiuni și completări, traduse în zeci de limbi. Și în țara noastră, în 1820 protosinghelul Rafail traducea din grecește în românește și tipărea la Mănăstirea Neamț o astfel de versiune, iar în perioada interbelică, profesorul și teologul Dumitru Stănescu, tipărea o versiune intitulată „Minunile Maicii Domnului date la lumipnă după 225 ani, după un manuscris din 1696” (Editura Ancora, București, 1925). La rândul său, protosinghelul misionar Nicodim Măndiță publica la mijlocul secolului trecut o ediție proprie, reeditată în ultimii ani de mai multe ori. Aceasta cuprinde minunile Maicii Domnului din profețiile Vechiului Testament, din viața pământească a Preasfintei Fecioare, de la Adormirea ei, cu veșminte ale ei, precum și cu diferite împrejurări: în ajutorul unor ostași, cetăți și mănăstiri în asediu, a păcătoșilor care s-au pocăit, a celor curați și nevinovați aflați în primejdii și necazuri, credincioși care s-au rugat ei, bolnavi, morți care au fost înviați, hulitori care au fost pedepsiți. Florilegiul se încheie cu minuni ale sfintelor sale icoane, precum minuni din perioada contemporană. 

Cântarea către Maica Domnului e izbăvitoare de tulburări și ispite

Revenind la Aglaida cea izbăvită de Maica Domnului, despre ea se știe, din sursele menționate mai sus, că a fost concubina unui preot din Köln sau Bonn (Germania) numit Petru, care pentru răutățile sale a fost condamnat la moarte prin spânzurare. Îngrozită de cele întâmplate, Aglaida s-a pocăit de viața ei păcătoasă și a intrat într-o obște de maici, călugărindu-se la scurtă vreme. Schimbarea ei a fost sinceră și totală, de acum înainte petrecându-și viața numai în post, privegheri și rugăciune, însă de la o vreme diavolul a început să i se arate ca un tânăr, mustrând-o că i-ar fi dat de toate iar ea l-a părăsit. Călugărița l-a alungat cu vorba, spunând că nu o să mai facă voia necuratului, ci își va plânge până în ultimul ceas păcatele tinereții. Vrăjmașul a plecat la asemenea vorbe, însă revenea făcându-i iar și iar supărare. La sfatul surorilor din mănăstire, monahia a luat aghiazmă cu care stropea în chilie atunci când era ispitită din nou, având oarecare liniște, însă nu deplină. De aceea, o maică mai pricepută a sfătuit-o să cheme ajutorul Maicii Domnului, cântând închinăciunea îngerului, „Bucură-te, ceea ce ești plină de dar…”, iar astfel făcând, Aglaida a reușit să scape de ispititorul, care a încetat să o mai viziteze și să o tulbure.

Gândul la Maica Domnului și rostirea cuvintelor de laudă a curățeniei ei, urmând Arhanghelului Gavriil, sunt mântuitoare în ispite mai mari și mai mici. Amintiri pătimașe ale vieții dinainte, ispite și încercări venite de la poftele trupului, de la lume și de la vrăjmașul, întristări din tot felul de motive și orice tulburări chiar la vremea când ne citim pravila de rugăciune, toate pot fi alungate cu salutul pe care l-a rostit îngerul Gavriil când a fost trimis de Dumnezeu la Preacurata Fecioară ca să-i vestească Nașterea cea fără de prihană, urmând exemplul monahiei Aglaida.

*** O altă ediție de menționat în acest context este „Din minunile Maicii Domnului”, apărută la Editura Doxologia a Arhiepiscopiei Iașilor