Unirea cea duhovnicească este o amintire nepecetluită și ea se aprinde cu dor aprins în inimă, luându-şi puterea de a se lega de la păzirea poruncilor, şi asta nu după fire, ci cu măsură. Că în aceasta se află materie de contemplaţie, ca ea să fie mult întărită de aceasta. Din pricina aceasta, cade inima în teamă și nu-şi închide simţurile cele îndoite, cele sufleteşti şi cele trupeşti. Nu este altă cărare către dragostea duhovnicească, decât aceea care începe cu mila, precum Domnul nostru a zis, spre desăvârşirea Tatălui. Că aşa a poruncit celor ce-L ascultă pe El, să pună temelie mila.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 30)