- Care este rolul episcopului în viaţa spirituală a eparhiei? Trebuie să se implice în toate sau există probleme ce îi depăşesc competenţa?

- Este vorba de o întrebare pusă din două unghiuri diferite. A fost o perioadă în care episcopii din Apus deveniseră prinţi ai Bisericii, cu o întreagă curte în jurul lor. Personal, cred că aceasta a făcut mult rău Bisericii. După părerea mea, episcopul este în primul rînd proiestosul Sfintei Liturghii, cum spune un Părin­te apostolic, şi el trebuie să anime viaţa duhovnicească a episcopiei sale. Dar totodată cred că el are o sarcină dificilă, deoarece se află undeva la frontiera Bisericii, în contact cu lumea exterioară şi adeseori cu lumea politică, culturală, socială. El fiind, în acelaşi timp, şi în centru şi la periferie, se află cu adevărat în­tr-o situaţie dificilă. Dar, bineînţeles, el este păstorul. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 146)