„Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții, nebețiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviința; căci dacă nu știe cineva să-și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei 3, 2-5)

Deci, dacă pentru un episcop astfel de porunci sunt zise, cu cât mai vârtos pentru tine? Că dacă tu în zilele tale muncești la cele ce cresc din pământ, precum zici tu, și munca ta aceasta sau sărăcia sau oricare altă slujbă omenească te împiedică de la rugăciunile tale către Dumnezeu, să nu te mâhnești de aceasta, ci mai vârtos fă bine lucrul cel încredințat ție așteptând de la Dumnezeu plată după osteneala ta, pentru lucrul cel încredințat ție, precum și mai sus am arătat ție din Sfintele Scripturi. Încă ai și în noapte ceasuri, câte ai și în zi. Împarte-le și pe ele după putere: pe unele adică spre odihna trupului, iar pe altele spre slujba lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu nu-L cuprinde niciun loc, ci precum zice dumnezeiescul David: „În tot locul stăpânirii Lui binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul” (Psalmul 102, 22). Și chiar de te-ar urî cineva pentru aceasta, să nu te mâhnești, ci fă bine lucrul cel încredințat ție.

(IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2003, p. 79)