Cel mai greu de cunoscut şi de biruit sunt ispitele raţionale ale sufletului, adică: gândurile de hulă, de îndoială în credinţă, de deznădejde; apoi ispita părerii de sine, cugetarea înaltă de sine, încrederea în sine şi altele.

Iar dintre ispitele trupeşti, cel mai greu de biruit şi cel mai primejdios este gândul desfrânării, pentru că este legat de fire, de trup. Apoi, pentru că cel ce se mândreşte întru sine este lăsat de Dumnezeu să cadă în desfrânare. De aceea Sfinţii Părinţi ne poruncesc să fugim de orice prilej de desfrânare, de orice cuget trupesc, până nu devine păcat; să ne ferim de orice persoană care ne sminteşte şi ne împinge spre cumplitul păcat al desfrânării.

(Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan,  Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2004, pp. 126-127)