Curăţiei îi stau împotrivă în general curvia, desfrânarea, iubirea de plăceri, care se manifestă în principal sub chipul adulterului şi al preacurviei. Iubirea de plăceri, ca boală a sufletului, nu cuprinde doar păcatul practic, ci şi gândurile necurate şi poftele şi simţămintele, precum şi manifestările exterioare, care premerg păcatului şi-l pregătesc, precum ocheadele desfrânate, cuvintele de ruşine, sărutările şi mângâierile.

Domnul nostru ne-a grăit limpede: „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5, 28). Desigur, în patima aceasta sunt cuprinse şi pornirile şi poftele împotriva firii, despre care amintește Apostolul Pavel (Romani 1, 26-27). Iubirea de plăceri, în toate formele ei, este păcat de moarte, care-l desparte pe om de Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9).

Dumnezeu i-a plăsmuit pe bărbat şi pe femeie şi i-a unit prin căsătorie, pentru ca să nască fii şi astfel să se înmulţească neamul omenesc, nu pentru ca să se cultive patimile şi poftele trupeşti. Şi trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, Care se găseşte înlăuntrul nostru. Noi nu ne aparţinem, ci Hristos Fiul lui Dumnezeu ne-a izbăvit prin Preasfânt Sângele Său.

(Avva Eustratie Golovanski, Caută şi vei afla ‒ Răspunsuri la întrebările creştinilor, Editura Cartea Ortodoxă, 2009, p. 52)