Ediția, un veritabil zbor de înger-poet, este îngrijită de Fabian Anton și reunește, pentru prima dată, poemele de debut ale lui Aurel Dumitrașcu, publicate în revista „Luceafărul” (începând cu 17 ianuarie, 1976). Se reașează astfel, prin documentare strictă, debutul acestui poet stins mult, mult prea devreme și în condiții încă neelucidate. Prins în zbor, îngerul poetului ne îngăduie să privim cele 28 de poezii-ipostas prin care Aurelian Dumitrașcu învie pentru fiecare generație excelența limbii române.

Cuvântul înainte – semnat la 1 ianuarie 1985 de admirabila Constanța Buzea (pp. 5-7) – pune dintâi cuvintele Poetului: „Poezia nu m-a făcut mai rău...”. Ea este cea care ne spune: „Aurel Dumitrașcu este unul din acei poeți porniți la drum de la bun început cu o nedumerire pe față. Mi s-a părut a fi  sensibilă la nașterea uni poet uimit și trist că lumea nu este de la început aburul aureolei, că dimpotrivă, chiar îl vânează în slăbiciunile și visătoriile lui exaltate. Și asta poate fi adevărat, și asta poate să doară și să-l decidă, încet, firește, să-și ia măsuri de securitate, Cu ani în urmă, abia ieșit din adolescență, Aurelian Dumitrașcu părea singur în „cei mai frumoși munți ai Europei”, cum cu trufie curată declară și în ziua de azi a fi munții Moldovei natale. Părea singur, de fapt însingurat printre oamenii care l-ar fi cunoscut bucuroși egalul lor și l-ar fi ajutat mai mult să-și depășească stările complicate dacă el însuși nu s-ar fi cufundat la adâncimi deformatoare numai în aparență. Scria versuri, repet, uimit și întristat că lumea nu vibrează pe măsura darului pe care el i-l făcea. Aurel Dumitrașcu a evoluat, poezia lui, vreau să spun, mai lent, cu toate că a scris mult, cu toate că a pornit la drum cu o zestre de curăție a ființei și minții mai evidentă decât la alții”.

În jurul poeziei lui cădeau imperii de litere și se adânceau hăuri de vorbe lipsite de mireasma creșterii. Dintre poeziile sale am ales una ce mi-e dragă: Mereu în piepturile noastre... (pp.82-83):

Patria nu se povestește

nu se ascultă pe la ferestre

nu e un cont deschis la bancă

și nici provincie tristă

a unor emancipate lichele.

Patria-i o înaltă mireasmă

e un cireș drag

cu un singur anotimp: lupta,

patria-i un drum lung

plin de miere și sare

e un ceas care bate

în piepturile noastre mereu,

se poate spune

e patria o viață

noi suntem clipele

care-i dăruim respirația.

Un amănunt drag: coperta este realizată după un portret realizat de minunatul artist plastic Andrei Rosetti în 2021, care a reușit, fascinant, să surprindă și aripa de clorofilă și aripa de lumină a poetului-înger. O ediție care poate rămâne ca o inimă pulsând chemarea la exigență.

Sursa: tribuna.ro